Care va fi amploarea acestei ascensiuni? Care va fi impactul asupra echilibrului de forţe în hemiciclul european? Ce consecinţe va avea asupra asupra posturilor-cheie de la vârful Uniunii? Mizele politice ale acestor alegeri nu lipsesc.
Cu toate acestea, există temeri cu privire la un nivel puternic de absenteism în rândul celor 427 de milioane de alegători estimaţi. Interesul faţă de acest scrutin a scăzut treptat de-a lungul deceniilor, în timp ce puterea eurodeputaţilor a crescut considerabil.
După britanici şi olandezi, joi, urmaţi de cehi (care votează timp de două zile, deci şi sâmbătă) şi irlandezi vineri, letonii, maltezii şi slovacii se prezintă sâmbătă la urne.
În celelalte 21 de state membre ale Uniunii Europene (UE), inclusiv în România, Franţa, Germania şi Italia, votul are loc duminică. Rezultatele oficiale vor începe să fie publicate duminică seara târziu în toate cele 28 de state membre ale Uniunii.
În Regatul Unit, unde aceste alegeri au fost organizate în ultimul moment, după amânarea datei a Brexitului până cel mai târziu la sfârşitul lui octombrie, scrutinul a fost eclipsat de turbulenţele din Guvernul conservator.
Premierul Theresa May a sfârşit prin a-şi anunţa demisia, vineri, la 7 iunie, după ce şi-a exprimat regretul, cu lacrimi în ochi, faţă de faptul că nu a reuşit să implementeze divorţul regatului cu UE.
SURPRIZĂ OLANDEZĂ
În Oanda, votul de joi i-a rezervat o surpriză, estimările plasându-i pe laburiştii (PdvA) lui Frans Timmermans, care candidează la succesiunea lui Jean Claude-Juncker la conducerea Comisiei Europene (CE), în faţa liberalilor (VVD) şi populiştilor (FvD), care erau aşteptaţi în forţă.
În Irlanda, partidul proeuropean al premierului Leo Varadkar este, la rândul său, dat în frunte de către sondaje publicate vineri, în seara scrutinului.
Per ansamblu, la nivel european, forţele eurosceptice, populiste şi naţionaliste ar urma însă, potrivit sondajelor, să înregistreze un avans clar în Parlamentul European (PE), din care fac parte 751 de deputaţi, pe o perioadă de cinci ani, ce joacă un rol-cheie în elaborarea legilor europene.
Liga ministrului italian de Interne de extremă dreapta Matteo Salvini, purtată de discursul anti-migranţi şi ostil instituţiilor de la Bruxelles, ar putea să obţină numeroase mandate.
În ceea ce priveşte RN-ul aliatei sale Marine Le Pen, şefa extremei drepte franceze, partidul este creditat în fruntea intenţiilor de vot în Franţa, devansând lista susţinută de către preşedintele Emmanuel Macron, care se ambiţionează totuşi să joace un rol de pivot în noul PE.
Actualul grup comun al Ligii şi RN – ENL -, din care fac parte în prezent 36 de aleşi, ar urma să iasă consolidat din aceste alegeri, cu peste 60 de aleşi, potrivit sondajelor.
Grupul populist EFDD – din care face parte Mişcarea Cinsi Stele (M5S) şi în care ar urma să intre noul partid eurofob al britanicului pro-Brexit Nigel Farage – ar urma de asemenea să crească.
”JUPUIRE”
”Sunt îngrijorat cu privire la Europa”, a declarat vineri ministrul francez de Externe Jean-Yves Le Drian, apreciind că UE este ”ameninţată cu jupuirea, deconstruirea” şi ”ameninţată să iasă din istorie”.
Însă contabilizând inclusiv mandatele grupului ECR – din care fac parte, la Strasbourg, Partidul Conservator (Tories) britanic şi PiS-ul polonez aflat la putere la Varşovia -, forţele eurosceptice şi eurofobe sunt departe de a putea să aibă în vedere o majoritate în PE.
Iar asta cu atât mai mult cu cât veleiităţile în vederea unei alianţe se ciocnesc de divergenţe profunde, precum atitudinea faţă de Rusia.
Potrivit sondajelor, aceste alegeri ar urma, oricum, să fie marcate de sfârşitul bipartitismului între creştin-democraţii din PPE şi social-democraţii din (S&D), care domină împreună PE din 1979.
Ei ar urma să nu mai obţină doar ei majoritatea mandatelor. Liberalii (ALDE) speră să devină a treia forţă în PE, mulţumită unei alianţe cu viitori aleşi macronişti.
Jocul de rafacere a alianţelor în PE – în care Verzii speră şi ei să-şi consolideze poziţia – vor fi cruciale în cursa pentru posturile-chie din instituţiile europene, dar mai ales în vederea alegerii succesorului lui Jean-Claude Juncker, membru PPE, la şefia CE.
”Nimeni nu va putea să devină preşedintele Comisiei fără să aibă susţinerea a cel puţin 376 dintre cei 751 de deputaşi europeni”, a subliniat un purtător de cuvânt al PE, Jaume Duch.
