În unele țări – precum Slovacia, Ungaria și Bulgaria – romii reprezintă aproape 10% din populație. Există mai mult de 12 milioane de romi în Europa – cea mai mare minoritate a continentului.
Cu toate acestea, persistă o profundă neîncredere în instituțiile publice în comunitățile noastre, ceea ce ar putea împiedica adoptarea vaccinului. De exemplu, doar 9% dintre romii din Ungaria și 11,5% din Macedonia de Nord au spus că vor fi vaccinați.
Acesta este rezultatul atât al dezinformării pe scară largă pe rețelele sociale, cât și al istoriei dureroase a întâlnirilor cu instituțiile publice. O încercare eșuată de imunizare COVID-19 nu numai că va înrăutăți situația deja disperată pentru romi, dar va permite, de asemenea, răspândirea virusului și va duce probabil la dezvoltarea de noi variante. Asta ar putea reprezenta un risc pentru toată lumea.
Pentru a evita un astfel de scenariu, guvernele trebuie să abordeze neîncrederea în rândul comunităților de romi care are rădăcini în trei dintre experiențele noastre colective.
Primul este cel al neglijării. Guvernele au refuzat să asculte cererile oamenilor noștri pentru servicii publice de bază, cum ar fi accesul la apă potabilă curată, asistență medicală și locuințe. Acest lucru a avut un impact direct asupra capacității noastre de a face față pandemiei. Distanțarea fizică, necesară pentru încetinirea răspândirii virusului, este aproape imposibilă în casele și așezările supraaglomerate care, în mod invariabil, nu au acces la apă, canalizare și electricitate.
Al doilea este maltratarea în instituțiile de sănătate. Femeile rome, de exemplu, au experimentat sterilizarea forțată de peste 50 de ani – cel mai cunoscut în Republica Cehă și Slovacia. Este de înțeles că unii se tem că vaccinul este un instrument de sterilizare.
Mai mult, un studiu Gallup realizat în cinci țări (Macedonia de Nord, Bulgaria, Italia, România și Serbia) comandat de Fundațiile Open Society a constatat că 44% dintre profesioniștii din domeniul medical (în cadrul anchetei) sunt părtinitori față de romi și 38% susțin separarea pacienților romi în secții separate. Mai mult de unul din zece (14%) au raportat că colegii lor tratează pacienții romi cu mai puțin respect.
Al treilea este istoria violenței și a crimelor motivate rasial. Datorită memoriei colective a genocidului celui de-al Doilea Război Mondial, teoriile conspirației hrănesc temerile oamenilor obișnuiți, cum ar fi Bojan Zekic din Serbia, care crede că vaccinul este un instrument de exterminare în masă. În ultimele decenii, am văzut comunități de romi din Bulgaria, Ungaria, Italia, Serbia și alte țări lăsate neprotejate de hărțuire și violență de către extrema dreaptă. Brutalitatea poliției a fost o experiență mai frecventă decât protecția poliției, așa cum demonstrează exemple binecunoscute în Moldova și Bodvou, Slovacia și, mai recent, în Macedonia de Nord.
Aceste experiențe au creat un sol fertil pentru teoriile conspirației și, în consecință, au alimentat neîncrederea în instituțiile publice chiar atunci când avem cea mai mare nevoie de ele.
Pentru a reuși imunizarea, este vital ca instituțiile publice să intensifice comunicarea cu romii. Orice acțiune dură a guvernului, cum ar fi restricțiile de circulație sau lipsa accesului la locul de muncă pentru persoanele neimunizate, ar înrăutăți situația.
COVID-19 ne-a arătat cât de repede o situație deja proastă poate ajunge la o catastrofă umanitară. Pentru romi, mulți dintre cei care trăiesc deja la marginea societății, a făcut viața mai grea și mai dură. Copiii romi care au frecventat școlile sunt susceptibili să renunțe la educație sau să regreseze din cauza lipsei de laptopuri, conexiune la internet și electricitate fiabilă. Mai mult, cei care lucrează în piețe, în agricultură, în turism, arte, cultură și în sectoarele de divertisment se vor lupta pentru a-și recâștiga poziția.
Grupurile civice de romi fac campanie pentru a spori gradul de conștientizare și urgența imunizării. De exemplu, Opre Roma din Serbia, Avaja din Macedonia de Nord și Aresel din România lucrează cu mass-media romă și profesioniștii din domeniul medical pentru a face față dezinformării. Cu toate acestea, pentru un impact mai mare, avem nevoie de mai multe voci – creatori de opinii, personalități culturale și, în special, lideri religioși precum imamii din Marea Britanie, care au susținut impulsul de vaccinare din Marea Britanie.
Cu toate acestea, încrederea în instituțiile publice poate fi restabilită numai dacă abordează cauzele profunde ale durerii noastre colective. Am văzut câteva etape limitate și pe termen scurt, dar promițătoare în Balcanii de Vest. De exemplu, Muntenegru și Serbia au oferit ajutor critic, cum ar fi apă, alimente și dezinfectanți, în timp ce Bosnia și Herțegovina a oferit copiilor facilități tehnice și sprijin extrașcolar pentru a continua educația lor. Guvernul albanez a oferit sprijin financiar temporar și scutire de îndatorare suplimentară. Acestea sunt mici măsuri de criză în direcția corectă.
Neîncrederea în rândul romilor – similară cu cea a minorităților din Marea Britanie sau SUA – are rădăcini adânci în experiențele noastre de neglijare și de abuz.
Cu toate acestea, eșecul imunizării nu este o opțiune pe care oricine și-o poate permite și încrederea este crucială pentru reconstrucție. Dacă guvernele din întreaga Europă vor lua astfel de măsuri la o scară suficientă și le vor susține suficient de mult timp pentru a oferi romilor protecție și recuperarea de la criză este o alegere politică. Ei pot să adâncească neîncrederea – sau, în cele din urmă, să înceapă să reconstruiască încrederea asistând romii: un popor care au plătit un preț atât de mare în timpul pandemiei.