Frans Timmermans, vicepreședintele Comisiei Europene și un susținător cheie al Pactului Verde, promite o tranziție echitabilă la o societate cu emisii scăzute de carbon, care nu va lăsa pe nimeni în urmă. Pentru comunitățile rome din Europa, care totalizează peste 12 milioane de persoane, aceste cuvinte ar putea însemna o altă promisiune goală sau o primă șansă plină de speranță. Laureatul Nobel Joseph E. Stiglitz și fostul ministru de finanțe al Greciei, Yanis Varoufakis, avertizează cu privire la urgența politicilor Pactului Verde, citând planul New Deal al lui Roosevelt. Cu toate acestea, mă tem că acești progresiști nu iau în calcul deficiențele din New Deal care au lăsat în urmă minorități americane aflate într-o poziție vulnerabilă, într-un mod similar cu comunitatea romă din Europa de astăzi.
De fapt, istoria europeană recentă a lăsat deja comunitatea romă în urmă. După căderea Zidului Berlinului, lucrătorii romi din întreprinderi mari, deținute de stat sau întreprinderi rurale colective au fost primii care și-au pierdut locurile de muncă și au fost ultimii care au fost angajați potrivit noilor economii orientate asupra pieței. În mod similar, urmarea colapsului financiar din 2008 nu numai că i-a împins pe romi și mai puternic spre sărăcie, ci a dat naștere și unor politici xenofobe de extremă dreaptă care au exacerbat ura împotriva lor.
În principiu, tranziția verde ar putea fi promițătoare pentru comunitatea romă. Noile industrii ar putea furniza un venit stabil prin reinstruirea, angajarea și finanțarea antreprenorilor mici care au dificultăți în prezent. Valul de renovare și alte proiecte asemănătoare ar putea asigura provizii de energie pentru locuințele romilor care sunt lipsite de surse sigure de încălzire, electricitate și apă.
Dar se va ajunge și la familiile rome, cum ar fi Gheorghe din România sau Lebiati din Italia, care adună materiale reciclabile și care au locuri de muncă informale, din ce în ce mai apropiate de infracționalitate, fără asigurare de sănătate sau pensii? Probabil că nu.
Cum pot familiile rome din satul slovac Jarovnice sau din județul Nograd al Ungariei să beneficieze de pe urma programelor pentru resurse regenerabile de energie dacă acestea locuiesc în așezări informale, izolate și devastate? Probabil că nu vor putea.
Promisiunea Pactului Verde nu se va materializa probabil pentru mulți romi deoarece economia informală – colectarea de materiale reciclabile, vânzarea pe stradă, reprezentațiile muzicale, munca sezonieră în turism și agricultură și munca în construcții – este principala lor sursă de venit. De exemplu, în România și în Bulgaria, prevalența angajării informale la bărbații romi este de trei-patru ori mai mare decât la cei care nu sunt de origine romă, în timp ce la femeile rome este de aproximativ cinci ori mai mare decât la cele care nu sunt de origine romă. Romii au ajuns să lucreze, să trăiască și să consume în circumstanțe informale din cauza unei combinații de rasism multigenerațional, educație scăzută și bariere de pe piața muncii.
La nivel global, economia informală asigură principala sursă de venit pentru cei mai săraci oameni ai lumii și este adeseori caracterizată prin condiții de muncă nesănătoase, salarii inconstante și abuz. Pe de altă parte, economia informală – și lucrătorii romi care sunt reprezentați în mod majoritar în cadrul ei – aduce o contribuție importantă la economiile țărilor noastre. În UE, economia informală reprezintă în jur de 30% din PIB-ul României și Bulgariei, 20% din PIB-ul Italiei, Spaniei și Ungariei și 10%-13% din PIB-ul Franței și Germaniei.
Asta înseamnă că Pactul Verde ar putea fi mai degrabă o amenințare decât o promisiune pentru comunitatea romă. Reglementările și finanțarea care îi favorizează pe marii jucători formali ai industriei îi vor lăsa pe romi pe dinafară. Atunci când cei din industria minieră, industria auto și alte industrii poluatoare cu dioxid de carbon vor beneficia de reinstruire, competiția sporită pentru mai puține locuri de muncă (combinată cu rasismul) îi va afecta pe lucrătorii și antreprenorii romi. Atunci când încălzirea verde va deveni prea scumpă pentru populații ca cea romă, acestea vor fi penalizate pentru utilizarea unor alternative mai ieftine, consumatoare de carbon.
Totuși, argumentul de aici nu este de a stopa politicile Pactului Verde, ci de a le face să fie cu adevărate incluzive. Dacă această tranziție va fi diferită, acest lucru ar putea crește riscurile (nu numai cele economice) pentru comunitatea romă. Criza din 2008 ne-a învățat că politicienii populiști și extrema dreaptă s-au folosit de stereotipurile despre romi care sunt văzuți ca niște infractori leneși ce nu vor să facă parte din societatea majoritară. Acest lucru le-a acordat susținerea electorală și puterea de a ataca politicile Uniunii Europene. De exemplu, Pactul Verde ar putea fi subminat de prim-ministrul maghiar Viktor Orban, care îi atacă pe romi și care face dovada unei servituți politice față de președintele Donald Trump, cel mai mare sceptic al crizei climatice. Însă asigurarea unei oportunități juste pentru comunitatea romă de a face tranziția spre participarea la o economie formală, verde și circulară i-ar slăbi pe populiști și pe extrema dreaptă.
Argumentul cuprins aici nu este de a proteja neapărat economia informală. Dimpotrivă, formalizarea ar asigura o protecție mult mai mare lucrătorilor și antreprenorilor, în același timp oferind oportunități noi de dezvoltare. Cu toate acestea, formalizarea prin muncă și inspecții fiscale, condiționalitatea și reglementările ar plasa o greutate dăunătoare pe cei din sectorul informal.
Pactul Verde ar trebui să motiveze și să ghideze guvernele spre formalizare pe baza unor stimulente cum ar fi reducerile fiscale, simplificarea reglementărilor comerciale, consilierea în afaceri și reinstruirea. Ar putea fi luate în calcul și niște subvenții progresive, în așa fel încât, cu cât o persoană activă din economia informală este mai săracă, cu atât mai mare să fie subvenția verde. Acest lucru li s-ar putea aplica celor din economia informală și ar putea să facă trecerea spre reîmpădurire sau ar putea să asigure asistență celor mai sărace și mai izolate așezări informale ce necesită infrastructură ieftină de energie verde care să ajute la eradicarea sărăciei energetice.
Pentru prima dată în istoria recentă, avem oportunitatea de a ajusta cursul unei tranziții care va determina dacă romii sunt lăsați în urmă sau incluși. Aici nu este vorba de o situație întâmplătoare, ci de o alegere politică. Prin urmare, cuvintele vicepreședintelui Timmermans nu ar trebui să fie doar un slogan politic ușor de reținut, ci ar trebui să fie transformate în legi, reglementări și finanțare pentru a ne asigura că nimeni nu este lăsat în urmă – mai ales cei care au fost deja lăsați în urmă de nenumărate ori.
(Zeljko Jovanovic este director al Biroului de Inițiative pentru Comunitatea Romă din cadrul Fundației pentru o Societate Deschisă)
