Johnson a îndreptat o mânie deosebită către Berlaymont (clădirea care adăpostește Comisia Europeană) însăși, despre care, amintește Times, că a scris odată – triumfător – trebuie să fie aruncată în aer într-o explozie controlată pentru a o scăpa de azbest (mineral rezistent la căldură, electricitate și coroziune).
Familia von der Leyen, Ursula von der Leyen, a doua din dreapta, crede în Statele Unite ale Europei
Pentru președintele comisiei, Bruxelles, cu disonanța limbilor și culturilor sale, a fost întotdeauna „acasă”. Este atât de pasionată de sediul central (Berlaymont), încât locuiește acolo în timpul săptămânii într-un mic studio special transformat pentru ea – întorcându-se la sfârșit de săptămână la casa familiei sale din Beinhorn, un sat cu doar 137 de persoane lângă Hanovra (Germania), unde își poate urmări pasiunea pentru călărit.
Relația incomodă de 47 de ani a Marii Britanii cu Europa
Personalitățile și atitudinile contrastante ale celor doi lideri față de Bruxelles simbolizează relația incomodă de 47 de ani a Marii Britanii cu Europa – și ajută la explicarea dificultăților cu care se confruntă atunci când se rupe.
Andrew Duff, europarlamentar liberal-democrat timp de 14 ani până în 2014, a spus că „nu se poate gândi la o pereche de participanți la cină mai improbabilă ca Johnson și von der Leyen”, numindu-i „complet opuși în ceea ce privește caracterul”.
„Ea este extrem de politică și asta îi va surprinde pe oamenii care tind să denunțe Comisia ca fiind un monstru tehnocratic. Ea este politiciană în ceea ce privește sfaturile ei stilizate, se pricepe destul de bine ”, a adăugat Duff. „Este un Bruxelles absolut prin excelență și instinctul ei profund este să apere sistemul de la Bruxelles cât de puternic poate și să apere poziția Comisiei în aceste bătălii interinstituționale pe care le avem”.
Cine este eleganta germană de 62 de ani, care pare să țină din ce în ce mai mult în mâna ei soarta pentru un acord Brexit?
S-a născut la Bruxelles în octombrie 1958 răsfățată drept Röschen (micul trandafir) ca fiică a lui Ernst Albrecht, un tânăr german ambițios din prima generație de funcționari publici europeni, și a soției sale, Adele. Era al treilea copil dintre cei șapte pe care cuplul l-a avut.
La fel ca urmașii altor eurocrați, a fost trimisă la Școala Europeană, înființată în anul nașterii sale în suburbia Uccle din sud. Zilele școlare au lăsat-o cu amintiri plăcute despre oraș. „Mi-am dat seama cât de puternic era acest sentiment de a veni acasă când eram aici, dintr-o dată aveam toate aceste limbi în jurul meu”, și-a amintit von der Leyen într-un interviu recent pentru Financial Times. „Această diversitate a Uniunii Europene este atât de fascinantă. Și toate aceste amintiri din copilărie. ”
La fel ca Albrecht, tatăl lui Johnson, Stanley, a fost și el atras de Bruxelles prin proiectul european, găsind un loc de muncă la Comisie după ce Marea Britanie a aderat la Comunitatea Economică Europeană în 1973 și l-a trimis pe tânărul Alexander Boris de Pfeffel la aceeași școală.
Am introdus un joc foarte dur numit,, buldog britanic”
Primul ministru a oferit o amintire destul de diferită despre alma mater al său, când el și von der Leyen s-au întâlnit în Downing Street în ianuarie. „Am introdus un joc foarte dur numit buldog britanic”, a spus el oaspetelui său derutat. „A fost un joc foarte bun.”
Ea și Johnson, cu șase ani mai mic decât ea, nu s-au suprapus niciodată la școală, deoarece până la sosirea familiei sale la Bruxelles, tatăl ei se întorsese în Germania pentru a urma o carieră politică. În 1976 a devenit premier al statului Saxonia Inferioară și familia a schimbat Bruxelles-ul cosmopolit cu Beinhorn. Fiica sa s-a întors în 2007 pentru a-l ajuta să aibă grijă de el, pe când murea de Alzheimer.
Amenințări cu răpirea
Fiind un politician proeminent, von der Leyen s-a obișnuit rapid cu lumina reflectoarelor mass-media – și, de asemenea, cu gărzile de corp care au protejat familia de Facțiunea Armatei Roșii de extremă stânga, terorizând atunci Germania de Vest. Din cauza unei amenințări cu răpirea, ea și-a întrerupt studiile de economie la Universitatea Göttingen în 1978 și a petrecut un an la London School of Economics (Londra). Pentru protecția ei, s-a înregistrat ca Rose Ladson, o combinație între porecla copilăriei și numele de familie al străbunicii sale americane.
Londra, la apogeul erei punk-ului, era un „oraș plin de culoare și internațional”, a spus ea ziarului Die Zeit și că a petrecut „mult mai mult timp în barurile din Soho și în magazinele de discuri din Camden decât în bibliotecă ”. Se spune că Buzzcock (o trupă de punk rock britanică formată în 1976 de Pete Shelley și Howard Devoto) ar fi fost favorita sa, iar timpul petrecut în oraș i-ar fi putut oferi, de asemenea, o perspectivă asupra mentalității celor cu care trebuie să negocieze acum.
„Britanicii au fost politicoși, deschiși, toleranți, dar în weekend ieșeau la țară pentru a fi foarte britanici între ei”, a adăugat ea.
S-a întors în Germania, unde a dat la medicină, obținând licența medicală în 1987, la un an după ce s-a căsătorit cu Heiko von der Leyen, un coleg medic, pe care l-a cunoscut la corul universității. Primul lor copil, David, s-a născut la 11 luni de la nuntă când ea avea 28 de ani. Au continuat să aibă în total șapte copii – inclusiv gemeni – acum în vârstă de 21-33 de ani.
„Frau von der Leyen: însărcinată? Ești prea leneșă pentru a lucra? ”
Astfel de familii numeroase erau rare în Germania de Vest a anilor 1980. Era aproape la fel de rar ca o mamă căsătorită să urmeze o carieră într-o societate care încă nu scuturase complet ideea că rolul unei femei ar trebui să fie centrat pe Kinder, Küche, Kirche (copii, bucătărie și biserică). Era hotărâtă să le urmărească pe amândouă – dar a fost greu în lumea medicinei dominată de bărbați. „Frau von der Leyen: însărcinată? Ești prea leneșă pentru a lucra? ” un doctor senior a tunat către personalul adunat după ce a auzit că va avea un copil.
O nouă perspectivă a fost oferită în 1992, când Heiko, cardiolog, a primit o subvenție pentru a efectua cercetări medicale la Stanford. Von der Leyen, care l-a însoțit în California, ar fi fost surprins de cât de mult implicați erau părinții americani în creșterea copiilor lor.
Feminismul conservator în Germania
A avut șansa să pună în aplicare ceea ce a numit „feminism conservator” după întoarcerea lor în Germania patru ani mai târziu, când și-a urmat tatăl în politică, mai întâi în Saxonia Inferioară și apoi la nivel național, crescând rapid.
În calitate de ministru federal pentru afaceri familiale din 2005, ea a introdus reforme, inclusiv rebrandingul „concediului de maternitate” în „concediu parental”, o mișcare simbolică menită să clarifice faptul că creșterea unui copil este la fel de mult slujba unui tată ca cea a unei mame.
Cinci ani Ministru al Apărării din Germania
Cei cinci ani de Ministru al Apărării din 2014 au fost mai puțin reușiți și marcați de o serie de scandaluri financiare. Von der Leyen a pus accentul pe îmbunătățirea condițiilor de muncă: armata ar trebui să fie mai „conștientă de familie”, a declarat ea în timpul deschiderii unei creșe la München. Criticii au spus că ar fi trebuit să facă mai multe pentru a face față problemelor reale din Bundeswehr (forțele armate), variind de la depășiri masive de costuri până la echipamente defecte care amenințau să le transforme într-un stoc de tot râsul. Până în 2019, cererile ,,decapitării” sale erau în creștere.
Emmanuel Macron impresionat de von der Leyen
În luna iulie i s-a oferit o cale de ieșire – parțial datorită copilăriei sale la Bruxelles și a abilităților lingvistice pe care le-a dobândit acolo, devenind fluentă în franceză și engleză. Odată cu blocarea UE de un succesor al ,,degustătorului” Jean-Claude Juncker în funcția de președinte al Comisiei Europene, președintele francez Emmanuel Macron a surprins colegii de conducere propunând-o pe von der Leyen pentru acest post.
În timpul unei întâlniri la emisiunea aeriană Le Bourget, cu două săptămâni înainte, Macron a fost profund impresionat de cunoștințele extinse ale Ursulei von der Leyen în materie de apărare și securitate. Dar el ar fi fost, de asemenea, încântat de franceza impecabilă în care ea și-a exprimat aceste cunoștințe. Și cu aceasta, eurofila germană a avut biletul spre Bruxelles. încheie prestigioasa publicație The Times, într-un articol publicat duminică, 13 decembrie.
