Încercând să anuleze voturile a milioane de americani, Trump a pus SUA pe un curs periculos. Este o țară divizată și una în care statul de drept este destrămat și amenințat. Este un scenariu care seamănă cu înfrângerea electorală a lui Viktor Orbán în Ungaria în urmă cu optsprezece ani. Răspunsul lui Orbán la propria sa pierdere îngustă urma să revină pentru un al doilea și al treilea mandat. Apărătorii democrației SUA ar face bine să studieze cum Orbán a reușit să cucerească statul maghiar.
Pe atunci, Orbán le-a cerut susținătorilor săi să adune nereguli electorale și să le raporteze la „Linia democrației”, înființată în grabă. „Nu putem fi în opoziție așa cum națiunea nu poate fi în opoziție!” el a declarat – și, pe baza sutelor de acuzații de fraudă, partidul său, Fidesz, și-a propus să conteste rezultatele alegerilor parlamentare ale țării.
Orban a acceptat în cele din urmă și a părăsit funcția fără să-și întâlnească succesorul. Cu toate acestea, el și-a adunat adepții și și-a telegrafiat aspirațiile naționaliste, hegemonice, sugerând că rivalii săi politici se aflau sub influență străină și doar el reprezenta adevărații unguri.
Această agitație de frustrare a văzut cum Fidesz a devenit o mișcare mai unită. Așa-numitele „cercuri civice” s-au format în toată țara care au legat sute de grupuri politice patriotice, de biserici, grupuri culturale și locale și multe întreprinderi mici, care, fie din interes personal, simpatie ideologică sau ambele , s-au aliniat cu Orbán. Frustrarea înfrângerii electorale din 2002 a unit tabăra lui Orbán și, în câțiva ani, și-a consolidat cu succes conducerea de dreapta.
Orban a fost înfrânt din nou în 2006 când, deși avea cea mai bine organizată bază de vot, radicalismul și personalitatea sa divizivă au împiedicat Fidesz să câștige majoritatea. Deși elita partidului a început să caute un lider mai moderat, Orban s-a agățat. La șase luni după alegeri, a fost scurs un discurs din spatele ușilor închise al noului primi ministru socialist Ferenc Gyurcsány, în care el a recunoscut activiștilor partidului său că au ascuns situația reală a economiei față de alegători în timpul campaniei electorale, spunând că „zăceam dimineața, noaptea și seara”.
Orbán a prins această ocazie pentru a dezvălui „frauda electorală” și a pune la îndoială legitimitatea întregii alegeri. Orbán și-a mutat scena din Parlament pe străzi. Timp de câteva luni, Fidesz a obstrucționat activitatea parlamentului oriunde a putut – inclusiv scoaterea unui cordon de protecție pentru a permite manifestanților să se apropie de clădire. Tulburarea prelungită a corodat legitimitatea guvernului condus de socialiști și, când criza financiară a lovit în 2008, coaliția de guvernământ a fost împinsă la margine. Tot ce a trebuit să facă Fidesz a fost să aștepte – și, în 2010, cu o supermajoritate, partidul a fost adus înapoi în funcție. După cum a spus Orban, în privat, „trebuie să câștigăm o singură dată, dar trebuie să câștigăm măreț”.
În ultimii zece ani, Orban și guvernul său cu un singur partid au schimbat constituția și legea electorală. Luna aceasta, a fost propusă o nouă lege pentru a face mai dificilă colaborarea partidelor de opoziție la o platformă anti-Orban. Reclamele media guvernamentale au fost folosite pentru a recompensa fidelii guvernului. Orban a împânzit instituțiile democratice cu prietenii săi și a construit un sistem sofisticat de corupție, cu alegații că cercului său i se vor oferi condiții favorabile în timpul atribuirii ofertelor publice.
La fel ca alte partidele de dreapta, Fidesz și-a schimbat poziția în ultimul deceniu. Ei stabilesc sprijin nu prin optimism, ci prin furie, lăcomie și nemulțumiri. Raționalitatea și compromisul sunt acum din ce în ce mai dificil de găsit pe ambele maluri ale Atlanticului.
Statele Unite au avut în mod tradițional o influență puternică și pozitivă asupra culturii politice globale. Cu toate acestea, Trumpismul și alegerile prezidențiale din 2020 au subminat această afirmație. Instituțiile democratice și controalele au fost eliminate și consecințele ar putea fi de anvergură.
În Ungaria, chestionarea alegerilor fără dovezi ar fi dat odată o lovitură fatală reputației unui politician. Cu toate acestea, infrastructura politică digitalizată sofisticată și stadiul campaniei permanente pe care Fidesz le-a introdus i-au permis lui Orban să se sustragă responsabilității, în ciuda îmbogățirii prietenilor săi. Acest lucru se întâmplă în același timp cu apariția fisurilor în sistemul de sănătate al țării.
Orban – la fel ca Trump – cere demonizarea adversarilor. Indiferent dacă este vorba de filantropul internațional, George Soros, populația de romi din țară sau UE, există întotdeauna un țap ispășitor pentru eșecurile primului ministru. Acest lucru a fost evidențiat, chiar în această săptămână, când Orban a acuzat alegațiile pentru „corupție” la liderii UE și Soros și a pus veto pe Fondul de redresare al UE, în semn de protest față de noțiunea conform căreia subvențiile UE ar fi legate de măsura în care statele membre ar fi dispuse să respecte statul de drept.
Dacă ungurii pot alunga acum Fidesz de la putere, în mod pașnic, este îndoielnic. A fi ajuns la acest punct, în decurs de un deceniu, arată cât de ușor este mersul adormit spre autocrație. Sperăm că comportamentul lui Trump – și al lui Orban în Europa – va fi un moment care va deschide ochii pentru democrați și îi va convinge pe cei de stânga și din dreapta să facă față provocării politicienilor autocrați. Democrația este în joc atât în SUA, cât și în Europa. Politicienii, mass-media independente și mișcările cetățenilor trebuie să-și dea seama că, în această eră a polarizării, instituțiile democratice, verificările și echilibrele și statul de drept, toate se vor ofili dacă nu suntem dispuși să ne unim pentru a le proteja.
Zsuzsanna Szelényi este o fostă politiciană maghiară și expertă în politică externă, care și-a început cariera la Fidesz, pe care a reprezentat-o în parlament din 1990 până în 1994. În prezent este colegă la Academia Robert Bosch.
