Bisericile de lemn din Maramureș sunt expresia unei sinteze culturale unice, apărută în Transilvania după integrarea ei în lumea habsburgică, integrare care a adus în spațiul maramureșean influențe artistice caracteristice Europei Centrale și Meridionale și care au fost acceptate în arta sacră românească după crearea Bisericii Greco-Catolice.
„Catedrala de lemn“ de la Budești Josani
Biserica de la Budești Josani este o mostră a sintezei culturale greco-catolice din Maramureș. Lăcașul de cult îmbină tradiții orientale și occidentale, într-o armonie perfectă. Practic, este vorba de cea mai mare biserică de lemn dintre cele aflate în patrimoniul UNESCO.
Biserica a fost ridicată în anul 1643, pe o colină care domină satul. Localitatea a fost atestată în anul 1361, atunci când făcea parte dintr-un cnezat românesc, atestat printr-o diplomă emisă de regele Ludovic de Anjou. Prosperitatea de care se bucurau localnicii le-a permis să finanțeze această construcție deosebit de impozantă. Lungimea bisericii este de 18 metri, lățimea de 8 metri, iar înălțimea turnului este de 26 de metri.
Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida altarului poligonală. Spațiul altarului este acoperit de o semicalotă, naosul are o boltă semicilindrică, iar pronaosul susține, cu grinzile sale masive, turnul-clopotniță. Fleșa turnului este înconjurată de alte patru turnulețe, un element arhitectural unic printre bisericile de lemn din Maramureș.
În interior sunt păstrate zalele lui Pintea Viteazul, unul dintre legendarii haiduci ai Maramureșului, un adevărat Robin Hood pentru români. Pintea Viteazul a murit în timpul Războiului Curuților, în anul 1703.
Pictura murală a fost realizată în două etape principale. Prima a fost executată în anul 1762, de către un artist cu origini poloneze, Alexandru Poneholschi. Sunt remarcabile picturile cu Iisus înconjurat de cei 12 apostoli sau cea cu Iisus arhiereu, încadrat de Fecioara Maria și Sfântul Ioan Botezătorul. Scenele pictate sunt despărțite de dungi colorate. Absida altarului a fost pictată în anul 1812 de către artistul Ianoș Opriș. Aceste picturi au fost realizate în manieră barocă. Este superbă icoana „Încoronarea Mariei“. Cele două părți ale culturii ilustrează perfect modul în care curentele artistice occidentale, receptate prin intermediul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, au transformat vechile canoane ale artei bizantine.
În interiorul bisericii este păstrată și o valoroasă colecție de icoane pe sticlă, unele dintre ele provenite din biserici mult mai vechi.
Bârsana – puterea sintezei culturale
Biserica de lemn din satul Bârsana a fost ridicată după Unirea Bisericii românilor din Transilvania și din Maramureș cu Biserica Romei și marchează deschiderea acestui spațiu spiritual bizantin către influența Apusului.
Biserica a fost ridicată în anul 1711, cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în biserică“. Inițial, ea a servit drept lăcaș de cult pentru un complex monahal ridicat în zona cunoscută sub numele de Părul Călugărului. Ctitori au fost nobilul Ioan Ștefanca și fiii săi, care au dorit în acest fel să mulțumească Creatorului pentru că au fost feriți de consecințele marii epidemii de ciumă din 1710.
În anul 1739, biserica din lemn a fost mutată pe locul unui cimitir unde erau îngropate victimele războiului cu tătarii din anul 1717. Iar în anul 1806, biserica a fost strămutată din nou, de această dată în centrul localității, unde a devenit biserică parohială. Cu acest prilej, vechii biserici nobiliare i-a fost adăugat un pridvor cu acoperișul în două ape și cu stâlpii sculptați, în partea de vest a lăcașului de cult. De asemenea, comunitatea l-a angajat pe renumitul pictor Toader Hodor din Vișeul de Mijloc să repicteze biserica. Pictorul maramureșean și-a realizat creația direct pe pereții de lemn, neteziți cu ajutorul unor bucăți de material texil, îmbibate cu var. Pictura este o expresie deosebită a sintezei culturale din cadrul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, care a deschis moștenirea milenară bizantină către influențele Occidentului. Pictorul a depășit canoanele artei bizantine, pe care le-a îmbogățit cu influențe baroce și rococo. În naos sunt pictate scene din Geneză, în pronaos sunt redate scene din Judecata de Apoi. Pe bolta altarului este redată scena Încoronării Fecioarei.
Biserica de lemn a suferit o serie de intervenții în anul 1929. Printre altele, au fost lărgite ferestrele și au fost tăiate cele care încadrează ușa dintre naos și pronaos. Biserica are un plan dreptunghiular, cu absida altarului de formă poligonală, în retragere. Bolta are o secțiune poligonală. Acoperișul are o streașină dublă. Deasupra pronaosului se află un turn-clopotniță. Pictura, iconostasul și mobilierul constituie un ansamblu deo-sebit de valoros.
Ușile împărătești sunt construite pe suportul unor linii șerpuite, pe care se înfășoară vrejuri cu frunze. Ușile diaconești sunt decupate după siluetele Sfinților Arhan-gheli Mihail și Gavril. Icoanele împărătești sunt închise cu chenare, terminate în partea superioară cu arcade baroce. Această biserică ilustrează într-o manieră magistrală spiritualitatea maramureșeană, un loc de întâlnire a influențelor orientale cu cele occidentale.
