„Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor“, afirma pe la 1821 Tudor Vladimirescu. În 2009, un alt Tudor, de această dată Tudor Gheorghe, reia mesajul în ciuda unor simpatii politice ce păreau a sfida istoria familiei.
Albumul “Degeaba. 1989-2009” are la bază un concert mai vechi al lui Tudor Gheorghe, intitulat „Mie-mi pasă”, realizat în memoria martirilor de la Timişoara şi a tuturor victimelor Revoluţiei din decembrie 1989. Pe 22 decembrie, la Sala Palatului, Tudor Gheorghe revine cu “TOT Degeaba”, un concert în care, în acompaniamentul unei orchestre impunătoare, actorul și cântărețul își exprimă oful prin melodii cu o puternică încărcătură emoțională. De un lucru putem fi siguri, și anume că Tudor Gheorghe iubește literatura română și încearcă să o popularizeze și să o aducă în atenția publicului român, în a cărui fibră crede.
Spune el: “La mine funcţionează cenzura de bun-simţ. Ştiu ce anume trebuie adus aminte, ce trebuie şters, ocolesc vulgarităţile, facilul, lucrurile după care astăzi se aleargă, în general. Publicul nu trebuie desconsiderat! Niciodată nu trebuie să te cobori la el. Fă publicul să se ridice la ideile şi intenţiile tale artistice!”. Crede în ceea ce face și încearcă să spună acest lucru, indiferent cât de dur este mesajul său. Și afirmă că spune acest adevăr nu cu răutate, ci cu o anume părere de rău.
Mesajul lui de pe 22 decembrie se dorește a fi un act de răzvrătire prin muzică față de peisajul politic autohton, un act public de acuzare a tuturor infractorilor care s-au perindat la cârma țării de 26 de ani încoace. De altfel, Tudor Gheorghe și-a lansat de curând și prima sa carte, „Vă dau un an din viaţa mea”, apărută la Editura „Scrisul românesc”.
“Un jurnal care vorbeşte de viaţa lui, de familie, de lumea teatrului, a culturii, a artei, de politica din România, vorbeşte, mai ales, de actori, de foarte mulţi actori… Este scrisă cu sentimente”, declară criticul literar Florea Firan, directorul Editurii „Scrisul Românesc”. Despre debutul său ca scriitor, Tudor Gheorghe declară: „M-a inspirat un turneu pe care l-am făcut cu «Lecţia», cu care am bătut toate oraşele mici. La Babadag nu mai cântase nimeni de 20 de ani! M-au emoţionat lucrurile astea, aşa că le-am trecut într-un jurnal, care se intitulează «Vă dau un an din viaţa mea»… Regret că nu am putut merge şi în alte locuri, dar în multe din locurile unde aş fi vrut să ajung nu mai erau case de cultură… Cultura la ora actuală în orăşelele astea mici înseamnă ziua oraşului, festivalul berii, usturoiului… Avem toate festivalurile posibile, de la murături la gogoşi, tot ce îţi trece prin cap. Primăriile pun o scenă în mijlocul oraşului, vin fetele siliconate, fac play-back-uri, pleacă şi ne notează activitate culturală”. Mărturiseşte că, în momentul în care nu va mai putea cânta, va avea ce să facă: va scrie! Următoarea carte va fi un volum de versuri, care va arăta latura furioasă şi nemulţumită a personalităţii sale: „Am fost întrebat ce o să fac când nu o să mai cânt. Domnii mei, am ce să fac. Această primă carte arată că am ce face după ce nu o să mai cânt… Când nu voi mai avea vigoare, când forţa glasului meu nu va mai pătrunde cu acurateţe şi cu duritate în sufletele dumneavoastră, atunci mă voi retrage. Nu o să stau să fac play-back-uri după discurile imprimate în tinereţe şi să fiu penibil. Voi avea luciditatea şi demnitatea să fac pasul înapoi, să mă retrag şi să scriu”. Romanul memorialistic se poate achiziţiona doar la spectacolele susţinute de trubadur.
Tudor Gheorghe a scris și el versuri de dragoste, însă, afirmă el, nu putea să cânte versurile sale atâta vreme cât avea scrierile lui Tudor Arghezi, ale lui Lucian Blaga, scrierile marilor poeţi români. „Gestul meu de a cânta poezia română este atât de frumos, că am avut tăria să mă reneg pe mine ca poet şi să las marea poezie să vorbească prin glasul meu”, spune rapsodul.
