„20/20″ de la Studioul Yorick nu încearcă să facă dreptate, nu caută vinovaţi, nu adoptă un ton justiţiar. La baza spectacolului stau amintirile personale, părerile, reacţiile de acum a peste 50 de intervievaţi.
Cinci morţi, aproape trei sute de răniţi, din care doi mutilaţi pe viaţă. Cam aşa s-ar traduce în cifre conflictul româno-maghiar din martie 1990 de la Târgu-Mureş, cunoscut acum sub numele de „Martie negru”. De fapt, „cunoscut” e prea mult spus, având în vedere că despre acele „evenimente” s-a discutat şi se discută foarte rar. Şi tocmai acest lucru (să facă oamenii să vorbească) a încercat regizoarea Gianina Cărbunariu şi echipa sa, prin intermediul spectacolului „20/20″. De altfel, montarea de la Studioul Yorick din Târgu-Mureş nu are un final. Spectacolul se termină cu o întrebare adresată publicului „tu ce părere ai despre asta?” şi, cel puţin la reprezentaţia la care am asistat eu, chiar pe 20 martie (de la ora 20), a existat şi un răspuns din sală. Înainte de aplauzele de final. După aplauze urmează întotdeauna o pauză, iar publicul este invitat să rămână la discuţii. Despre spectacol , dar mai ales despre acel „Martie negru”.
În limbaj medical „20/20″ defineşte acuitatea vizuală normală. Şi poate tocmai această privire „normală” au urmărit-o Gianina Cărbunariu şi cei zece actori – cinci români şi cinci maghiari. „20/20″ nu încearcă să stabilească „adevărul istoric”. Descoperirea sau ascunderea lui e treaba altora. În plus, realizatorii spectacolului spun că, în perioada documentării, au avut mari probleme pentru că majoritatea oamenilor nu vor să vorbească despre ce s-a întâmplat atunci. Există chiar o întreagă scenă în spectacol, foarte amuzantă, despre aceste refuzuri. „20/20″ nu oferă răspunsuri şi nu ia partea nimănui. Deşi e montat la Yorick, un teatru independent în care de obicei se joacă în maghiară, spectacolul nu este nici pe departe adresat doar etnicilor maghiari. Este un spectacol poliglot: se joacă în română, maghiară, româno-maghiară, engleză şi franceză. Cu traducere. În română şi maghiară.
Sunt poveşti despre relaţii amoroase sau cariere distruse de plecarea unora din România imediat după 20 martie; despre cum alţii cred mai degrabă povestea aşa cum a fost prezentată la TV şi nu varianta unui om care a fost în Piaţă; despre cum acest conflict a reuşit să strice relaţii amicale între vecini din ambele etnii, despre laşitatea de a salva oameni nevinovaţi, despre traduceri inexacte sau incomplete.
La un moment dat se ridicase întrebarea cui şi la ce foloseşte acest spectacol. Cu siguranţă mureşenilor le va folosi ceva mai mult decât zeci de discursuri, conferinţe şi comemorări care au loc în fiecare an în martie. Eu, un bucureştean care până pe 20 martie 2010 nu călcase niciodată în Târgu-Mureş, un bucureştean căruia conflictul din martie ‘90 nu îi spune mare lucru, pot să spun că a meritat să fac vreo şapte ore pe drum ca să văd un spectacol foarte bun. Aşadar lăsaţi la o parte prejudecăţile şi ascultaţi îndemnul realizatorilor: „Tessék, poftiţi etc.” la Bastionul Măcelarilor din Cetatea din Târgu-Mureş!
20/20
Durata: 2h 15 (fără pauză)
Textul şi regia: Gianina Cărbunariu.
Cu: Virgil Aioanei, Bányai Kelemen Barna, Berekméri Katalin, Carmen Florescu, Mădălina Ghiţescu, Korpos András, Rolando Matsangos, Sebestyén Aba, Cristina Toma, Tompa Klára.
Studio Yorick (la Bastionul Măcelarilor din Cetatea Târgu Mureş).
Preţ bilet: 15 lei.
