De miercuri până sâmbătă au fost patru zile pline-ochi cu teatru în Mangalia, mai aglomerată şi mai însorită ca niciodată. O nouă ediţie a Galei Tânărului Actor a scos şi în acest an în evidenţă câteva viitoare staruri.
Peste 30 de proaspeţi absolvenţi au intrat în urma preselecţiei în concursul pentru trofeele puse în joc la Gala Hop. Cum pe piaţă este o inflaţie de actori, găsindu-se facultăţi de teatru, de stat sau private, aproape în orice oraş mare sau târg mai răsărit, iar teatrele sunt puţine, Gala Tânărului Actor rămâne una dintre puţinele „pieţe” unde artiştii pe ale căror diplome nu s-a uscat încă bine cerneala pot fi văzuţi de către regizori sau directori de teatre. Sigur că un premiu la Mangalia nu le aduce neapărat câştigătorilor un job, dar le oferă şansa de a ieşi din anonimat.
Nivel mediu, spre slăbuţ
În fiecare dimineaţă concurenţii se întâlneau cu Florin Fieroiu, coregraful cu care făceau antrenamente fizice în cadrul atelierului de mişcare scenică. De la prânz şi până la cinci jumătate seara, aveau vreme şi de câteva băi în mare sau de repetiţie a celor două monoloage, cel de la liber alese şi cel de la proba impusă, sau a spectacolului din concurs, în cazul participanţilor la competiţia grup. După concurs, la Terasa Luca de pe plajă, tinerii puteau primi şi un feedback la ceea ce au prezentat de la acei membri ai juriului care, într-o atmosferă informală, le făceau celor interesaţi scurte radiografii ale programului lor artistic.
„Juraţii” Marius Manole, Radu Afrim şi Florin Fieroiu au fost, în fiecare noapte deschişi la dialog cu mai tinerii lor colegi. Marius Manole, care era pentru a treia oară în juriu, făcea nostalgice „drumuri” în trecut povestind experienţa sa de concurent la Gala Hop. „Eu am concurat acum vreo zece ani la secţiunea grup. Venisem cu un spectacol de care acum mi-ar fi ruşine, dar atunci credeam din tot sufleul în el. Noi veneam de la Iaşi, nu cunoşteam aici pe nimeni, şi cu noi concurau colegii din Bucureşti, Andreea Bibiri, Şerban Pavlu, care jucau la Bulandra încă de pe vremea aia. Îi priveam pe ei cum se trag de şireturi cu membrii juriului cu care erau deja colegi şi ştiu că m-am simţit tare mic, insignifiant şi de la ţară, aşa că eu acum sunt gata să vorbesc cu orice concurent. Dacă îmi cere un sfat, i-l dau, dacă vrea doar să bem o bere împreună, o bem”. Având vechime în calitate de membru al juriului, Manole poate face deja o evaluare a stării de lucruri.
„În fiecare an sunt unii mai buni şi alţii mai slabi, se vede că unii au şcoală şi alţii nu, dar ce mă nelinişteşte pe mine este că totuşi nivelul e mediu spre slăbuţ. Se vede că mai nici unul dintre concurenţi nu a petrecut mai mult de patru zile pregătindu-se pentru Gală. Mi-am tot bătut capul şi mă gândeam cum am putea face să aducem toţi absolvenţii la concurs. Nu ştiu, să li se dea o bursă, să li se asigure un job câştigă-torilor, să se dea ca premiu o sumă mare, de 5.000 de euro, toate mi-au trecut prin minte, dar de fapt toate variantele astea sunt imposibile. La urma urmei, de cea ar fi obligat un director să angajeze un tânăr doar pentru că o comisie i-a dat un premiu? Pe vremea mea era un premiu în sine să ajungi la Gala Hop, acum, în 2011, se pare că asta nu mai e de ajuns pentru tineri. Eu îi încurajez pe toţi să vină, la urma urmelor ce au de pierdut? Îi văd pe colegii din alte şcoli, mai primesc un sfat de la regizorii prezenţi, ca Felix Alexa sau Radu Afrim, dar sigur că e mai uşor să stai cu burta la soare decât să te pregăteşti peste vară pentru un concurs”.
Nivelul destul de slăbuţ al concurenţilor i-a făcut pe membrii juriului să cocheteze chiar cu ideea de a nu acorda premiul pentru secţiunea grup. Câştigător a fost declarat totuşi spectacolul „The (H)eden Garden”, al absol-ven-ţilor de la Facultatea Babes-Bolyai din Cluj, un spectacol bun în sine, pe un text bine scris de Alexandra Pâzgu după „Livada de vişini”, dar se pare că unii dintre actori nu au fost într-o zi prea bună. Unul dintre ei nu a putut fi auzit deloc în timpul unui lung monolog. „E destul de ciudat să nu auzi ce spune un actor vreme de 7 minute şi după aia să dai totuşi premiu acelui spectacol”, a spus şi Florin Fieroiu, „dar s-a considerat că nu exista nici o altă alternativă”. O altă dilemă a juriului a fost cum să împartă premiile la individual. De departe cel mai bun actor a fost Andrei George Gherghe (foto), de la Teatrul 74 din Târgu Mureş.
„Poate ar fi fost mai bine ca Andrei să primească Marele Premiu, dar astfel rămâneam descoperiţi neavând cui să-i acordăm premiul de cel mai bun actor. Au fost patru băieţi de toţi dintre care doar el a fost cu adevărat bun”, a mai explicat Florin Fieroiu. Andrei Gherghe a avut o excelentă rezolvare la textul impus care le-a dat bătăi serioase de cap concuren-ţilor.
Ei aveau de ales din primele cinci capitole ale romanului „Cartea milionarului” de Ştefan Bănulescu. Fiind un text nondramatic, era cam greu de transformat în teatru şi mulţi nu au ştiut de unde să-l apuce.
Gherghe a compus un soi de baladă folk SF de tot hazul, despre un timp în care românii nu vor mai fi prin aceste locuri. „Românii au plecat. Aşa că au plecat şi ungurii. Dezamăgiţi. Românu-i frate cu codrul. Iar ungurii taie codrul. Au plecat ungurii, acum avem codru”, lălăia el ca un bard de la Cenaclul Flacăra, spre amuzamentul publicului, amestecând de-a valma fraze din cartea lui Bănulescu cu comentarii politico-sociale.”
Marele Premiu „Ştefan Iordache” i-a revenit Dianei Croitoru, absolventă a Universităţii „Spiru Haret”. Ea a avut un monolog foarte bun pe un text de Karel Capek, „Versiunea Martei”. Textul este o inteligentă pledoarie de apărare a personajului Marta, sora Mariei şi a lui Lazăr, cea care a fost certată de Iisus cu celebra replică: „Marto, Marto, te sileşti şi te-ngrijeşti de multe, dar un singur lucru trebuieşte. Şi Maria şi-a ales partea cea bună care nu se va lua de la ea.” În textul lui Capek, Marta nu înţelege de ce a fost ea cea apostrofată, din moment ce muncea să servească oaspeţii, pe când sora ei stătea la picioarele lui Iisus şi asculta vorbele lui. Premiul pentru cea mai bună actriţă i-a revenit Ştefaniei Dumitru, care a interpretat „Paricidul” după Ion Sava, în timp ce Premiul „Timică” s-a acordat actriţei Bianca Ioan care a interpretat „Un an bisect” de Walter Ben Har, iar la proba impusă a făcut un rezumat amuzant din cele cinci capitole al romanului dat spre studiu.
Premiul special al juriului „Sică Alexandrescu” a fost primit de Andreea Moustache care a prezentat un monolog din „Moromeţii”, iar la proba impusă a transformat textul lui Bănulescu în music hall.
Publicul a votat şi şi-a ales câştigătorii: Andrei George Gherghe şi Bianca Ioan la individual, şi spectacolul „Hamlet… sunt?”, la grup.
