Zilele acestea, Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” organizează pentru cei dornici să afle cum arată „bucătăria” unui spectacol o serie de prezentări şi workshopuri reunite sub titlul „SCENARTelier”. Astfel, pasionaţii de teatru pot afla care sunt meseriille din spatele cortinei fără de care nici un show nu ar putea avea vreodată loc.
Aceste lecţii deschise şi ateliere ce au loc pe durata a trei zile fac parte dintr-un proiect extrem de serios, intitulat „SCENART – Sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România”, creat de Teatrul Naţional de Operetă din Bucureşti împreună cu „Accademia Teatro alla Scala” din Milano, cu fonduri europene, care a fost destinat întâi şi întâi instruirii personalului din teatre. Graţie acestui proiect, angajaţii Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” şi cei ai teatrelor asociate proiectului (Teatrul Metropolis, Teatrul Naţional din Târgu-Mureş, Opera din Braşov şi Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa) au devenit cu adevărat „meseriaşi”. Acum, toate aceste lecţii sunt deschise marelui public, care va putea face cunoştinţă cu o parte dintre „profesorii” Academiei Teatro alla Scala, dar şi cu formatorii români.
„Meseriaşii” teatrului
În cadrul workshopurilor „SCENARTelier” puteţi afla secretele mai multor meserii legate de fascinanta lume a teatrului. De pildă, ştiaţi că la confecţionarea unui singur costum de teatru (desenat iniţial de creatorul de costume) lucrează mai mult de 10 croitori, care petrec în jur de 100 de ore pentru a-l realiza? Sau că în timpul unui spectacol de music-hall sunt aproximativ 150 de schimbări de costume cu o medie de 2-3 schimbări pentru fiecare personaj? De toate aceste schimbări de costume, se ocupă costumierul. Machiorul are o muncă la fel de grea, pentru că un machiaj special de spectacol pentru un singur personaj poate dura cât un spectacol întreg. Unde mai pui că în decursul unui spectacol machiajul unui personaj se poate schimba de 2-3 ori? Un alt om ce nu poate lipsi din ecuaţia unui spectacol este recuziterul. Dacă aveţi impresia că e vorba de ceva uşor, trebuie să vă spunem că într-un singur spectacol sunt folosite, în medie, 300 de elemente de recuzită. Fiecare dintre acestea are un scop precis, un loc exact, este realizat în conformitate cu indicaţiile scenografului, care, la rândul lui, le urmează pe cele ale regizorului, respectând perioada istorică în care se petrece acţiunea spectacolului, dimensiunile spaţiului scenic şi, nu în ultimul rând, modul cum acel obiect reflectă lumina. Şi, ca să nu vă mai ţinem mult de vorbă, vă mai spunem că în spatele unui spectacol mai stau următorii meseriaşi pe care nu-i veţi vedea niciodată: maestrul de lumini, maestrul de sunet, asistentul de regie, maşinistul, electricianul de scenă, designerul video, regizorul tehnic şi, ultimii, dar nici pe departe cei din urmă, „gulerele albe”: secretarul artistic, producătorul delegat, managerul de proiect şi organizatorul de spectacole. Toate acestea sunt meseriile din spatele scenei, la care, evident, se adaugă apoi artiştii care apar în lumina reflectoarelor şi fură aplauzele tuturor.
Ca o reparaţie morală, dacă vreţi, SCENART-elierele (care se desfăşoară până joi inclusiv la Hotelul Howard Johnson şi la Teatrul Odeon) dau Cezarului ce-i al Cezarului, sărbătorindu-i pe toţi cei care, nevăzuţi şi necunoscuţi, fac posibilă arta. 
