“Atât timp cât nu a ajuns în mâinile cititorului, un ziar rămâne vulnerabil – iar imaginaţia prădătorilor este infinită. Achiziţii masive de ziare, confiscări ale unei ediţii la chioşcuri şi la imprimerie, piratarea de conţinut, taxe vamale prohibitive, penurie de materii prime esenţiale cum ar fi hârtia”, se arată în studiul RSF făcut public luni şi care a fost realizat în 90 de ţări.
RSF citează ca exemplu o măsură de confiscare la vamă a întregului tiraj al unui număr al săptămânalului Jeune Afrique în 2017 în Togo sau retragerea de la vânzare, pentru a fi arse, a tuturor exemplarelor săptămânalului guvernamental Ebano din Guineea Ecuatorială în acelaşi an pentru un articol care nu era pe placul puterii.
Au fost înregistrate şi tehnici mai insidioase, cum ar fi obligaţia din Polonia ca vânzătorii de ziare să expună în mod “estetic” şi “vizibil” titlurile proguvernamentale, “mijloc foarte eficient de a face invizibile ziarele independente la punctele de vânzare”, atrage atenţia RSF.
În Franţa, RSF citează cazul unui deţinător de chioşc de ziare care a fost constrâns de susţinători ai preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan să elimine un afiş cu prima pagină a săptămânalului Le Point, care se întreba ‘Dictatorul: Până unde va merge Erdogan?”, în împrejurimile oraşului Avignon în 2018.
RSF reaminteşte de asemenea că mai recent, în martie 2019, şapte chioşcuri au fost incendiate la Paris în contextul unei manifestaţii a ‘vestelor galbene’.
Alte probleme afectează de asemenea fluxul de titluri şi tipografiile, în special prin penurii organizate de hârtie şi de tuş în unele ţări.
În privinţa cifrelor, RSF a intervievat profesionişti din domeniul informaţiei şi al distribuţiei din peste 90 de ţări, iar rezultatul a fost că guvernele sunt, pentru 68% dintre persoanele chestionate, la originea dificultăţilor care încetinesc, sau chiar blochează, difuzarea de informaţii, în faţa deciziilor justiţiei, partidelor politice, armatelor şi puterii religioase.
Fără surpriză, subiectele cele mai cenzurate sunt cele care tratează informaţii politice (21%) şi financiare, în special cazurile de corupţie (18%).
RSF a redactat o listă de recomandări către state, cum ar fi “să garanteze securitatea fizică a editorilor, tipografilor, distribuitorilor şi vânzătorilor de presă” sau “să introducă delictul de blocare a difuzării presei”.
