Pe măsură ce cel de-al doilea val de COVID-19 are loc în Europa, romii, care sunt deja obligați să trăiască în condiții proaste, sunt grav afectați de pandemia de sănătate.
Un grup minoritar care este supus rasismului și discriminării în perioadele normale, romii europeni au fost tratați cu și mai multă stigmatizare în ultimele 11 luni – cu degetele îndreptate spre ei în mod repetat pentru că sunt „murdari” și „bolnavi”, fără să se gândească la mizeria și condițiile neigienice în care sunt forțați să trăiască.
În timpul primului val al virusului, între martie și mai, au fost afectați în mod disproporționat în marile economii, inclusiv în Franța, Spania și Grecia, iar cererile lor de apă potabilă curată și canalizare au a fost ignorată în mod repetat.
Acest lucru a fost agravat în Slovacia, România și Bulgaria, unde factorii de decizie politică au introdus restricții suplimentare COVID în special asupra comunităților de romi aflate în carantină – recurgând uneori la utilizarea forței polițienești și militare. În multe țări, carantina a început să fie pusă în aplicare după ce mass-media și autoritățile publice au creat un discurs despre romi ca „bombă igienică” și i-au acuzat că au răspândit infecția în comunitatea mai largă.
Una dintre cauzele fundamentale ale situației lor este rasismul rampant. Emil Škodáček, primarul orașului Prašník, un mic oraș din Slovacia, a declarat unui jurnalist că adunarea municipalității nu va aproba extinderea alimentării cu apă publică a cartierului lor „deoarece romii ar reproduce apoi mai mult” și „ar fi de două ori mai mulți dintre lor.”
Din propria mea experiență, îmi amintesc că am mers prin această zonă, deoarece romii locali mi-au arătat singura lor resursă de apă – un șuvoi de apă care scuipă dintr-o țeavă metalică în pământ.
Locul este cunoscut în rândul locuitorilor localității ca „fântână țigănească” și reprezenta un pericol complet pentru sănătate. Romii din Prašník s-au mobilizat și au intentat o acțiune în instanță împotriva municipalității și acum negociază condițiile de soluționare.
Această inegalitate structurală în ceea ce privește apa și canalizarea pe care o suferă romii nu se limitează însă doar la Slovacia. Și în Ungaria, autoritățile deconectează frecvent alimentarea cu apă deja insuficientă a comunităților de romi în timpul caniculei de vară.
În august 2017, cartierul romilor din Gulács, un sat din nord-estul Ungariei, a fost paralizat odată cu închiderea bruscă a apei lor publice. Cazuri similare de închidere bruscă a puțurilor la mijlocul verii au avut loc în mod regulat în alte cartiere ale romilor, inclusiv în Ózd, Nyíregyháza și Miskolcin. După închiderea fântânii, locuitorii de etnie romă au mobilizat o campanie online și au trimis scrisori prin care îi cereau primarului din Gulács să-și refacă fântânile. În timp ce inițial au primit un răspuns ostil, aprovizionarea a fost în cele din urmă restabilită.
Din propria mea experiență, îmi amintesc că am mers prin această zonă, deoarece romii locali mi-au arătat singura lor resursă de apă – un șuvoi de apă care scuipă dintr-o țeavă metalică în pământ.
Potrivit Comisiei Europene, 30% dintre romi din nouă state membre ale UE cu cele mai mari populații de romi trăiesc încă fără apă în locuințele lor, 36% fără toaletă, duș sau baie. Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) a subliniat că există disparități în ceea ce privește accesul la servicii esențiale, cum ar fi apa potabilă sigură și canalizarea, precum și expunerea la poluarea mediului pe linii etnice în Europa.
Chiar dacă drepturile la apă și canalizare sunt recunoscute de ONU, romii europeni sunt lăsați să trăiască în medii nesigure, în detrimentul sănătății și bunăstării lor.
Într-adevăr, un raport al Academiei de Științe Slovace, în colaborare cu Institutul pentru Romi, a găsit dovezi că multe comunități de romi nu numai că nu au acces la apă potabilă, ci sunt și victime ale schimbărilor climatice și ale rasismului de mediu. Acesta a evidențiat inegalitățile structurale în accesul la apa potabilă și la sistemele publice de gestionare a deșeurilor și a confirmat corelația dintre lipsa salubrizării și bolile infecției născute de apă în cartierele de romi din Slovacia.
În ciuda deceniilor de petiții adresate autorităților locale pentru a-și asigura gospodăriile cu apă potabilă și salubritate funcțională, cererile comunităților de romi sunt încă în mare parte ignorate.
Cu toate acestea, comunitățile de romi încep să se mobilizeze și să contacteze autoritățile publice responsabile care solicită apă curată, eliminarea deșeurilor și o igienizare mai bună.
După decenii de petiții adresate autorităților locale pentru a furniza gospodăriilor lor apă potabilă și salubritate funcționează romii din două cartiere din Slovenia au depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cazurile Hudorovč, Novak și alții împotriva Sloveniei au devenit primul caz privind dreptul la apă la Curte.
Vestea bună este că presiunile asupra guvernelor europene pentru a aborda aceste probleme sunt în creștere. În octombrie, Comisia Europeană a publicat un document care recunoaște în sfârșit rolul central al discriminării structurale, care, pentru prima dată, subliniază importanța justiției de mediu și modul în care aceasta afectează comunități.
Parlamentul European a adoptat, de asemenea, o nouă rezoluție prin care se solicită legislația UE care vizează discriminarea împotriva romilor și a recomandat introducerea discriminării de mediu în strategiile politice naționale și europene ale romilor.
Deși aceștia sunt pași promițători, nu ar trebui să trecem cu vederea cât de vulnerabili vor fi romii la viitoarele pandemii și schimbări climatice. UE nu poate pretinde că a creat o societate echitabilă, în timp ce inegalitățile structurale și nedreptățile de mediu continuă să existe în interiorul granițelor sale.