Centrul Național al Dansului București (CNDB) vă invită marți, 18 noiembrie, la ora 18.30, la Cinemateca Union, la evenimentul „Reenacting Lizica Codreanu“, în care vor avea loc discuții, proiecții video și de fotografii inedite cu și despre coregrafa și dansatoarea franceză de origine română Lizica Codreanu, apropiată a grupurilor de avangardă din Paris, care a revoluţionat, într-o carieră fulgerătoare, codurile dansului.
În 1922, sculptorul Constantin Brâncuși a confecționat un costum de dans pentru Lizica Codreanu, a pus vinilul cu gymnopediile lui Erik Satie la picup și a invitat-o pe aceasta să creeze un dans în atelierul său, printre sculpturi. Toată acțiunea, purtând altminteri un caracter privat, a fost documentată de Brâncuși cu ajutorul unui Thornton Pickard cu burduf și cremalieră, rezultând un număr de șapte imagini. În 1995, regizorul Cornel Mihalache, cu ajutorul Getei Solomon, reconstituia costumul Lizicăi Codreanu după imaginile din 1922 și îi propunea Vavei Ștefănescu un reenactment aparent imposibil: să refacă dansul din atelierul sculptorului pe muzica lui Satie.
În anul 2013 Editura Vellant publică traducerea cărții Doinei Lemny – “Lizica Codreanu. O dansatoare româncă în avangarda pariziană”, carte care reface parcursul Lizicăi Codreanu pornind de la documente de arhivă, în mare parte inedite.
Ediția din noiembrie a programului „Hors les Murs“, organizat de Centrul Național al Dansului București, propune așadar o reîntâlnire încrucișată cu Lizica Codreanu, pe de o parte, iar pe de altă parte cu Vava Ștefănescu și Cornel Mihalache, într-o sesiune de discuții cu cercetătoarea Doina Lemny, moderate de Igor Mocanu. Participanții vor putea vedea și ”reînscenarea” dansului creată în 1996.
Lizica Codreanu s-a născut în 1901 la București și a murit în Franța în 1993. A fost dansatoare și coregrafă franceză de origine română. În 1918 se înscrie la Școala de Belle-Arte din București, debutând în același an în cadrul programului primului ceai artistic al Societății „Prietenii orbilor” la Teatrul Carol cel Mare din București, alături de Ion Manu, Maria Filotti și Petre Sturdza. După câteva reprezentații individuale în București (Dansuri de caracter, Dansul primăverii și Divertisment rococo, 9 martie 1919, Teatrul Eforia), Lizica Codreanu pleacă la Paris, iar din 1921 dezvoltă o activitate coregrafică din ce în ce mai susținută. Compozitorul Florent Schmitt o recomandă Idei Rubinstein pentru spectacole, frecventează cursurile Bronislavei Nijinska, apropiindu-se tot mai mult de principalele grupuri de avangardă: Albatros, dadaiștii și suprarealiștii.
În 1926 debutează în film, interpretând rolul lui Pierot Fulgerul în pelicula ”Le P’tit Parigot”, regizată de René le Somptier. În același an se căsătorește cu Jean Fontenoy, cunoscut jurnalist pentru agenția Havas, alături de care călătorește intens până în a doua jumătate a anilor ’30, când revine la Paris de la Shanghai, divorțează și deschide un centru de hatha-yoga, adaptând învățătura orientală și hindusă la propriile ei cercetări despre corp. În 1971, după o ultimă călătorie la București, își încheie activitatea de psiho-somatician, timp în care îi avusese ca pacienți, printre mulți alții, pe Eugène Ionescu sau Coco Chanel. Se stinge din viață în 1993, la Louveciennes, la vârsta de 93 de ani. În 2011 apare la Paris volumul ”Lizica Codreano. Une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne”, fiind cea mai cuprinzătoare monografie dedicată dansatoarei de origine română, semnată de cercetătoarea Doina Lemny.
„Actorii“ de azi ai evenimentului
Doina Lemny este cercetătoare la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou din Paris, autoare a mai multor lucrări despre Constantin Brâncuşi, Henri Gaudier-Brzeska şi Antoine Pevsner. Semnează paginile fascinantei cărţi „Lizica Codreanu. O dansatoare româncă în avangarda pariziană”.
Cornel Mihalache este jurnalist, documentarist și cercetător vizual al operei lui Constantin Brâncuși. Lucrează în Televiziunea Română din 1997, unde a realizat emisiunile „Cu ochii în patru” și „Curat Caragiale! Parol!”. În calitate de regizor, el a creat filmele Căpșuni în aprilie (2009), Brâncuși (1996) ș.a. A primit un premiu APTR pentru anchetă (1997), un premiu UNITER pentru Cel mai bun spectacol de teatru (2002), dar și premiul Clubului Român de Presă pentru ancheta „1989. Sânge și catifea” (2005).
Vava Ştefănescu este coregrafă şi dansatoare, trăieşte şi lucrează în România. A beneficiat de burse de studii, rezidenţe de creaţie, ateliere internaţionale, a participat la numeroase festivaluri internaționale, a susținut și susține ateliere de dans. Creații proprii: Solo on line, O vară fierbinte pe Iza, Cvartet pentru o lavalieră, After all etc. A semnat coregrafia a numeroase spectacole de teatru, în unele regăsindu-se ca interpret. A fondat și condus (1999-2003) Centrul Multi Art Dans (MAD) şi a fost director artistic al Centrului Național al Dansului București până în 2013. În 2014 a devenit manager al CNDB.
