Mare agitaţie, marecu filmul „Black Swan”, a cărei principală calitate mi se pare a fi faptul că îi va încuraja pe unii să meargă la operă, mai precis la baletul „Lacul lebedelor”, care ar fi un bun început pentru o pasiune de durată.
Magnetul acestei pelicule îl constituie Natalie Portman, cu un succes din punctul meu de vedere greu explicabil, la public, fiind eminamente o fiinţă banală sau poate tocmai asta le place celor din sală: să se identifice cu personajul de pe ecran. La noi, cei de la Odeon au adus filmul în ajun de Oscaruri, cât să fim informaţi, dar la o oarecare distanţă faţă de premiera americană, care i-a permis, cronologic, să poată intra în competiţia cea mai râvnită a anului. Filmul a deschis Festivalul de la Veneţia şi a fost selectat şi la Toronto. A stârnit multe discuţii şi unii l-au considerat un thriller psihologic. Personal, spre final, mi s-a părut că regizorul Darren Aronofsky a scăpat caii şi s-a îndreptat spre horror-ul cel mai jalnic (vezi penele care încep să iasă prin piele şi ochii cu lentile de contact, înfricoşătoare). De altfel, el recunoaşte influenţa lui Polanski din „Repulsie” (1965), iar Cassel îl compară cu alt ciudat: David Cronenberg. Scenele de la şcoala de dans aduc oarecum cu cele din serialul de la PRO TV „În pas de dans”, încercând să fie cât mai realiste, ca nimeni să nu-şi facă iluzia că e uşor să devii o stea a artei acesteia atât de fragile, care presupune un efort incomensurabil. Două personaje, parţial secundare, sunt admirabil creionate, mama (Barbara Hershey), cu ambiţii de carieră pe care nu şi le-a putut satisface şi acum se concentrează asupra odraslei, pe care o forţează până aproape de dramă, dar şi profesorul, extrem de charismaticul şi diabolicul Vincent Cassel, pe care îmi e greu să înţeleg de ce l-au ignorat la nominalizările pentru rol secundar, ar fi meritat trofeul, pe care probabil spectatorii inteligenţi i-l vor acorda în gând.
Drama trecerii anilor pentru această meserie este şi ea abordată uşor superficial, dar suficient cât să rămână în memoria celui care vizionează pelicula, personajul fiindu-i încredinţat Winonei Ryder. O altă prezenţă care intrigă este Mila Kunis, ajunsă foarte în vogă, despre care uneori se vorbeşte mai mult decât despre fiţoasa Portman. Amândouă s-au pregătit fizic şase luni, vedeta principală dedicând câte cinci ore pe zi dansului, dar şi înotului, în vreme ce „competiţia” a preferat stilul Pilates. Pentru Natalie a fost o perioadă de succes, în care l-a cunoscut inclusiv pe viitorul tată al copilului ei, Benjamin Millepied, care, din coregraf pregătitor, a căpătat şi un rolişor. Filmările s-au făcut la Centrul de Artă Interpretativă al Universităţii de Stat din New York. Dar să trecem şi la un alt nivel. Autorul a avut în gând să creeze o fiinţă foarte chinuită, obsedată de o dublură fantomatică, des întâlnită în mitologia nordică, dar şi la vechii egipteni. Un fel de trăire în avans, într-o lume paralelă, de obicei o imagine halucinantă prevestitoare de moarte. Din păcate, în scenariu e uşor confuză noţiunea, amestecând-o şi cu cea de dublă personalitate, necesară pentru a putea interpreta personajul lebedei albe şi negre deopotrivă, respectiv prinţesele Odette şi Odile, amintind de contradicţia pe care o găsea în nume şi propria sa personalitate regizorul italian Pier Paolo Pasolini, care a sfârşit în mod tragic şi spectaculos, în sensul rău al cuvântului.
Charlotte Aronofsky şi Abraham Aronofksy sunt chiar părinţii regizorului, cărora, în film, le-a dat rolul domnului şi doamnei Stone şi pe care i-a cooptat şi în precedenta sa peliculă: „Luptătorul”.
LEBĂDA NEAGRĂ
SUA, 2010, 1h 40min.
BLACK SWAN. Regia: Darren Aronofsky.
Cu: Natalie Portman, Mila Kunis, Vincent Cassel, Barbara Hershey, Winona Ryder, Benjamin Millepied, Charlotte Aronofsky, Abraham Aronofksy. Distribuit de Odeon Cineplex.
Bucureşti (Hollywood Multiplex, Movieplex, The Light Cinema, Cinema City, Studio), Cluj (Cinema City, Odeon Cineplex).
