Porțiuni neredactate ale declarației pe propria răspundere indică o crimă care a fost umbrită pe fondul disputelor privind informațiile clasificate.
Când Departamentul de Justiție a propus redactări ale declarației pe propria răspundere care stă la baza mandatului folosit pentru percheziționarea reședinței fostului președinte Donald J. Trump, procurorii au precizat că se temeau că fostul președinte și aliații săi ar putea profita de orice ocazie pentru a intimida martorii sau pentru a le împiedica în mod ilegal ancheta.
„Guvernul are îngrijorări întemeiate că ar putea fi luate măsuri pentru a frustra sau a interfera în alt mod cu această investigație dacă faptele din declarația pe propria răspundere au fost dezvăluite prematur”, au spus procurorii în document conform New York Times.
Declarația pe proprie răspundere de 38 de pagini, publicată vineri, a afirmat că există „un motiv probabil să se creadă că vor fi găsite dovezi de obstrucțiune la” complexul Mar-a-Lago al domnului Trump, indicând că procurorii au dovezi care sugerează eforturi de a împiedica recuperarea documentelor guvernamentale.
De la eliberarea mandatului de percheziție, care a enumerat trei legi penale ca fundament al investigației, una – Legea Spionajului – a primit cea mai mare atenție. Discuția s-a concentrat în mare parte pe spectacolul F.B.I. în găsirea de documente marcate ca fiind foarte clasificate și afirmațiile îndoielnice ale lui Trump că ar fi desecretizat tot ceea ce se deținea la reședința sa.
Însă, printre acestea, infracțiunea de obstrucționare este o amenințare la adresa lui Trump sau a apropiaților săi, care este la fel sau chiar mai gravă decât restul. Versiunea pe care o folosesc anchetatorii, cunoscută sub numele de Secțiunea 1519, făcea parte din Legea Sarbanes-Oxley, un set larg de reforme adoptate în 2002, după scandalurile financiare la companii precum Enron, Arthur Andersen și WorldCom, scrie The New York Times.
Declarația pe propria răspundere, puternic redactată, oferă noi detalii despre eforturile guvernului de a prelua și asigura materialul aflat în posesia lui Trump, evidențiind modul în care procurorii ar putea urmări o teorie conform căreia fostul președinte, asistenții săi sau amândoi ar fi obstrucționat ilegal un efort timp de peste un an pentru a recupera documente sensibile care nu îi aparțin.
Pentru a condamna pe cineva pentru obstrucție, procurorii trebuie să dovedească două lucruri: că un inculpat a ascuns sau a distrus cu bună știință documente și că a făcut acest lucru pentru a împiedica activitatea oficială a oricărei agenții sau departamente federale. Pedeapsa maximă prevăzută de secțiunea 1519 este de 20 de ani de închisoare, care este de două ori mai lungă decât pedeapsa prevăzută de Legea spionajului.
Julie O’Sullivan, profesor de drept la Universitatea Georgetown, specializată în criminalitatea gulerelor albe, a declarat că cronologia emergentă a încercărilor guvernamentale blocate în mod repetat de a recupera toate documentele, împreună cu afirmațiile lui Trump că nu a făcut nimic rău căci a declasificat toate documentele aflate în posesia sa, ridicau pentru el un pericol legal semnificativ.
„El face o greșeală crezând că contează dacă este sau nu top secret”, a spus ea. „El recunoaște în esență că știa că le are.” Dacă da, a adăugat ea, atunci a nu le restitui înseamnă „obstrucționarea returnării acestor documente”.
Norul de potențială obstrucționare poartă ecouri ale anchetei cu Rusia condusă de consilierul special, Robert S. Mueller III. Acea anchetă a ajuns să se refere mai mult la modul în care Trump a încercat să-i împiedice activitatea, decât a fost despre examinarea eforturilor Rusiei de a manipula alegerile din 2016 și a naturii nenumăratelor legături dintre Rusia și oamenii asociați cu campania domnului Trump.
