Ediţia din acest an a Festivalului Artmania care a avut loc în Sibiu între 6 şi 12 august, a fost, aşa cum ne-am obişnuit de şapte ani, un succes, mii de fani fiind prezenţi în cele şapte zile de sărbătoare culturală. Principala atracţie au fost însă, trebuie să recunoaştem, concertele rock din weekend care au avut cap de afiş trupele My Dying Bride şi Die Toten Hosen.
Fanii Artmania care aşteptau cu nerăbdare show-urile rock programate a avea loc în aer liber, în Piaţa Mare şi Piaţa Mică din Sibiu, în încheierea festivalului, s-au bucurat în primul rând de o vreme excelentă. Din fericire, ploile torenţiale şi frigul prognozate au ocolit Sibiul pe toata durata festivalului, cerul fiind acoperit doar de o pătură subţire de nori care a împiedicat soarele să ridice temperaturile peste 30 de grade Celsius, aşa cum a făcut-o în ultima perioadă. Cu alte cuvinte, atmosfera a fost perfectă pentru plimbare şi vizitare, mai ales că posesorii de abonamente la festival au avut reduceri la toate muzeele din Sibiu, inclusiv la Brukenthal, sau de odihnă la multitudinea de terase.
Rock la greu…
În prima zi de concerte, vineri, Piaţa Mare a început să se umple încă de la orele prânzului de rockeri nerăbdători să-şi vadă trupele favorite. Show-ul a fost deschis după-amiază, de trupa norvegiană Trail of Tears, al cărei lider, Ronny Thorsen, a reuşit să capteze interesul publicului cu prestaţia sa scenica încă de la primele acorduri. Au urmat suedezii de la Deathstars, cărora le place să-şi spună „predicatori ai death-glamului”, care şi-au încantat fanii cu piese ca Blitzkirieg, Cyanide sau Death Dies Hard. Cu stilul lor, un amestec de industrial şi goth-metal, cu feţele pictate şi cu un joc de scenă bine regizat, cei de la Deathstars au câştigat repede chiar şi simpatia chiar şi celor care nu-i ascultaseră înainte, astfel că la finalul recitalului toţi cei prezenţi i-au aplaudat îndelung şi au scandat în engleza: „Vrem mai mult”. Bisul mult dorit nu a fost oferit, pentru că nu era în program, iar după o pauză de aproximativ o jumătate de oră pe scenă au urcat olandezii de la Epica.
Cu vocalista Simone Simons, cunoscută deja fanilor Artmania de la ediţia precedentă a festivalului, cei de la Epica au interpretat mai multe piese de pe cel mai recent album „Requiem for the Indifferent”, promovat cu această ocazie. Din repertoriu nu au lipsit însă nici piese de rezistenţă mai vechi, ca Sancta Terra sau Cry For The Moon. Riff-urile puternice de chitară susţinute de un aranjament orchestral bine închegat, completate de vocea deosebită a lui Simone, au stârnit entuziasmul fanilor.
…şi punk în stil german
Pentru foarte mulţi dintre fanii Artmania prezenţi la Sibiu, momentul cel mai aşteptat al primei seri a fost întâlnirea cu trupa germană Die Toten Hosen.
Piaţa Mare s-a umplut în proporţie de 80 la sută cu nemţi, veniţi fie din toate colţurile României, fie chiar din Germania, pentru a-şi vedea idolii, consideraţi „tăticii punk-ului german”. Andreas Frege, alias Campino, vocalistul trupei din 1978, şi colegii săi au urcat pe scenă în ritmurile imnului echipei de fotbal Liverpool, după care a început nebunia.
Campino a cântat şi a dansat pe durata celor aproximativ două ore cât a ţinut recitalul, acompaniat de cei peste 5.000 de fani, majoritatea buni cunoscători ai versurilor tuturor pieselor. La un moment dat atmosfera era atât de germană, încât te simţeai mai degrabă la o sărbătoare „October Fest”, dar entuziasmul i-a contaminat pe cei prezenţi în piaţă, chiar dacă nu toţi erau fani ai punk-ului interpretat de Die Toten Hosen.
Regii doom-metalului, din nou ovaţionaţi în Sibiu
Ziua a doua de festival a început în Piaţa Mare cu recitalul celor de la Poets of the Fall. Finlandezii au încercat să introducă blând publicul în atmosfera de festival, cu piese cu accente romantice, „întărite” de un acompaniament orchestral mai dur. Au urmat olandezii de la Delain, prezenţi în premieră la Artmania, care au vrăjit publicul cu frumoasa vocalistă Charlotte Wessels, dar şi cu numeroase piese de pe cel mai recent album al lor „We are the others”. Sound-ul metal symphonic i-a impresionat pe cei prezenţi, care au aplaudat îndelung prestaţia olandezilor.
Pe scenă a urcat apoi trupa germană Edguy, aflată, la rândul său, în premieră la Sibiu. Într-o vreme nedespărţiţi în concerte de Aerosmith şi Scorpions, nemţii nu au renunţat niciodată la stilul lor heavy-metal, iar ultimul album pe care l-au promovat la Sibiu, „Age of the Jocker”, a fost creat în aceeaşi notă. Energia vocalistului Tobias Sammet şi stilul său apropiat de public au cucerit asistenţa, dar în aer s-a simţit totuşi nerăbdarea fanilor de a se întâlni cu head-linerii serii.
Britanicii de la My Dying Bride, prezenţi pentru a treia oară pe scena festivalului sibian, au impresionat din nou prin atitudine şi sound, demonstrând încă o dată că trupa lor este de referinţă pentru zona doom-metal. Concertul a început cu „Your river”, o piesă de referinţă de pe albumul scos în 1992, după care au urmat lucrări de pe albumele mai recente, „The prize of beauty” sau „For victory”, dar şi hiturile „The cry of mankind” şi „For you”.
Show-ul, care multora li s-a părut prea scurt, deşi a durat aproape o oră şi jumătate, s-a încheiat cu superba „My body, a funeral”.
