Întrebat cândva ce înseamnă regie, Liviu Ciulei a răspuns că regia înseamnă în primul rând logică. Cu siguranţă că cei care au lucrat cu el sau i-au urmărit parcursul artistic consideră că ceea ce a făcut el în calitate de regizor înseamnă mai mult decât logică, înseamnă har şi viziune.
Nu cred că există de la Liviu Ciulei încoace în România, şi îmi asum riscul să spun că şi în lume, o montare mai inspirată şi mai extraordinară a piesei „Furtuna”, de William Shakespeare, aflată în repertoriul Teatrului Bulandra în anii ’70. Un teatru cu care, de altfel, Liviu Ciulei pare a se fi identificat o perioadă de mai bine de 10 ani, atât în calitate de regizor cât şi de director.
A debutat ca regizor de teatru la Bulandra cu „Omul care aduce ploaia” şi primul popas pe care l-a făcut la reîntoarcerea după 1989 în România a fost tot Teatrul Bulandra, unde a regizat „Deşteptarea primăverii”, de Frank Wedekind, şi „Visul unei nopţi de vară”, de W. Shakespeare.
Ultima montare a lui Liviu Ciulei în România este tot la Teatrul Bulandra, aflată şi acum în repertoriu, „Şase personaje în căutarea unui autor”, Luigi Pirandello.
Anul trecut, a apărut monografia „Liviu Ciulei. Cu gândiri şi cu imagini”. Albumul documentează una din cele mai interesante cariere din domeniul teatrului şi filmului românesc: activitatea de scenograf, actor şi regizor de teatru şi film a lui Liviu Ciulei, pe parcursul a peste 60 de ani.
