Ce aţi zice dacă iubita fiului dumneavoastră ar fi mulatră? Sau dacă fiica ar avea un iubit ţigan? E un lucru la care, probabil, vă veţi gândi după vizionarea noului spectacol de la Teatrul Foarte Mic.
Discriminare? Rasism? „La noi nu există aşa ceva. Poate la americani, că acolo sunt mulţi negri”, vă va spune aproape orice român. „Sigur, n-ar strica dacă ţiganii nu ar fi hoţi şi dacă ungurii ar pleca în ţara lor, dacă arabii n-ar fi murdari şi dacă evreii n-ar vrea să conducă lumea”. Vă sună cunoscut? Eu am auzit/citit dis- cursuri de genul acesta în cercuri intelectuale sau deloc elevate, în mass-media sau în mediul online de nenumărate ori. În acelaşi timp am văzut zeci de spectacole, am asistat la zeci de „proiecte” pe tema discriminării. Majoritatea în mediul ONG-istic. Rezultatele sunt greu de cuantificat, dar în ultimii ani discriminarea şi multiculturalismul au înghiţit mulţi bani. În „Google ţara mea!” e pentru prima oară când văd această temă, a refuzului recunoaşterii unei probleme, în discursul public. Sau, măcar în cel artistic.
Noul spectacol al Teatrului Foarte Mic a pornit de la un atelier în care dramaturgul Mihaela Michailov şi regizoarea Alexandra Badea au discutat cu actorii despre tema discriminării în România. Au căutat date istorice, statistici, clişee şi, mai ales, poveşti. De la reacţiile ascultătorilor unui post de radio la reacţiile învăţătoarei care are în clasă un copil „de etnie”, de la relaţiile de amiciţie în care intervine problema etniei până la discursurile unor persoane publice, „Google ţara mea!” face un mic inventar al temei discriminării în România. Mai ţineţi minte că un ministru voia să trimită o parte dintre cetăţeni în deşert? Mai ştiţi scandalul iscat în urma discursului Madonnei de la concertul din Bucureşti? Acestea sunt doar o parte din lucrurile la care se face referire în spectacol. Celelalte, mai importante şi, pe alocuri, chiar emoţionante, sunt poveştile. E povestea tânărului rrom care vrea să plece din ţară doar pentru că nu mai suportă modul în care e tratat în banalele acţiuni cotidiene. Sunt problemele cuplului format dintr-un băiat alb şi o fată mulatră. Ambii români.
Deşi problemele puse în discuţie sunt „grave”, „Google ţara mea” nu este nici pe departe „grav”, ba e chiar amuzant şi uşor de urmărit. Probabil că unii spectatori vor avea probleme în înţelegerea unor scene pentru că sunt jucate în engleză. Dar secvenţele sunt foarte scurte şi nu afectează cu nimic percepţia asupra întregului.
Singura problemă este tonul tezist care duce spectacolul într-o zonă apropiată de discursurile/ luptele/ demonstraţiile specifice ONG-urilor. Dar, n-ar fi rău dacă spectacolul acesta ar fi invitat în zecile de festivaluri şi manifestări anti-discriminare, anti-rasism organizate periodic. Probabil că ar avea ceva mai mult efect decât seminariile şi workshopurile care, de multe ori, nu au nicio finalitate.
GOOGLE ŢARA MEA!
Durata: 1h 20
De: Mihaela Michailov. Regia: Alexandra Badea. Cu: Désirée Malonga, Cuzin Toma, Andreea Grămoşteanu, Liliana Pană, Alexandru Gâtstrâmb, Ştefan Lupu, Radu Iacoban, Adriana Butoi, Răzvan Oprea.
Teatrul Foarte Mic (Bd. Carol nr. 21, tel. 021.314.09.05). Preţ bilet: 12 – 20 lei.
