Moda filmelor lungi bântuie prin întreaga Europă, inclusiv această coproducţie franco-germană fiind atinsă de sindromul respectiv care a poposit şi în România. Cele două ţări foste duşmane, şi mereu vecine, sunt generoase acum cu fondurile cinematografice, chiar şi pentru poveşti istorice, în costume, şi cu ceva romantism.
Anul trecut la Cannes, titlul a fost lansat cu mult entuziasm în competiţia oficială, dar s-a pierdut printre multe alte curiozităţi, o parte mai originale decât acest clasic, care aminteşte, mai degrabă, de un bun foileton TV, ceva mai concentrat.
Făcut cu gândul de a fixa în imagini un destin foarte alambicat, scenariul inspirat de nuvela eponimă a Doamnei de La Fayette, e semnat de Jean Cosmos, François-Olivier Rousseau şi de realizatorul însuşi, Bertrand Tavernier, şi s-a bazat în mare măsură pe ochiul cinematografic al directorului de imagine Bruno De Keyzer, dar şi pe muzica unui maestru al genului: Philippe Sarde.
Tavernier, care a filmat cândva şi în România „Căpitanul Conan” sau „Laissez-passez”, în ambele din distribuţie făcând parte şi Principele nostru actor, sub patronajul căruia s-a desfăşurat de curând Festivalul Internaţional de Film „Bucureşti”, a revenit la o frescă parţial feminină, în care, printre intrigile de la Curtea Franţei, iubirea pare să fi avut un rol primordial, chiar dacă nu întotdeauna cu final fericit, stil hollywoodian.
În 1562, sub domnia lui Carol al IX-lea, războaiele religioase însângerează lumea (şi dacă ne uităm la ştiri, nu putem să nu remarcăm, că istoria se repetă, puţin modificată şi în zilele noastre, aproape o jumătate de mileniu mai târziu). Marie de Mézières, în realitate Renée d’Anjou, viitoare Prinţesă de Montpensier, supranumită Mariette, o frumoasă moştenitoare, se îndrăgosteşte de tânărul Duce de Guise (filmările realizate în numai opt săptămâni sunt făcute inclusiv la Blois, devenit loc de pelerinaj turistic, de pe Valea Loarei), atât de prezent în memoria colectivă a Hexagonului, şi inconturnabil pentru o mai bună cunoaştere a spiritului complicat şi pasional al poporului care ne e poate cel mai aproape din lumea latină de pe pământul bătrânului continent.
Educaţia rafinată pare să aibă o partitură primordială, chiar şi într-o perioadă plină de cruzimi greu de imaginat, la sfârşit de epocă Renascentistă, când Caterina de Medici va fi printre minţile diabolice care au făcut posibilă Noaptea Sfântului Bartolomeu, apogeul conflictelor între catolici şi protestanţi, un masacru de neuitat şi mereu citat, ba chiar şi ilustrat de a 7-a artă. Lambert Wilson, pe care abia l-aţi văzut şi în remarcabilul „Oameni şi Zei”, este acum un perceptor ideal, de la care parcă de-abia aştepţi să înveţi cât mai multe dintre tainele minţii omeneşti, cultivate în secole de lecturi şi experienţă în ale artelor. Castelul Champigny, pare decorul ideal pentru sufletele pasionale, moda vremii dă idei pentru balurile costumate din Mileniul III, iar caii sunt de o graţie infinită! Luvrul, pe atunci încă reşedinţă regală, este locul în care intrigile amoroase devin de o intensitate şi un farmec pe care trecerea timpului le învăluie într-o aură splendidă şi înfricoşătoare. Protagonista este fost manechin, expertă în gimnastică ritmică, măsurând, atipic pentru acest domeniu, doar 1,58, devenită o certitudine în ale interpretării pe scenă şi marele ecran. Mélanie Thierry, împlineşte pe 17 iulie 30 de ani şi este în plină frumuseţe şi emancipare artistică, vrând parcă să demonstreze că nu degeaba a luat César-ul ca tânără speranţă, în 2010, pentru „Le Dernier pour la route”
LA PRINCESSE DE MONTPENSIER
acţiune / franţa-germania, 2010
2h 15min.
regia: Bertrand Tavernier.
cu: Mélanie Thierry, Gaspard Ulliel, Lambert Wilson, Grégoire Leprince-Ringuet.
distribuit în România de Independenţa Film
