Deşi mainstream-ul continuă să facă legea pe piaţa muzicală românească, adepţii genurilor alternative vin puternic din urmă şi îşi propun să revoluţioneze peisajul sonic autohton.
The Moood sunt reprezentanţii unei generaţii care s-a hotărât că există muzică în afara clişeelor pop şi dance. Trupa, formată din Marius Moise (voce), Bogdan Spirea (tobe), Mircea Valah (chitară) şi Mihai Marin (chitară bas) cântă „rock independent” şi se mândreşte cu asta.
Băieţii au fost de acord să ne ofere un interviu în care au vorbit despre greutăţile întâmpinate de trupele în curs de afirmare, despre planurile lor de viitor şi despre influenţele muzicale care le-au marcat stilul.
Foarte multă lume va etichetează muzica folosind un label popular: indie rock. Va identificaţi cu această definiţie?
Bogdan: Lumea ne-a catalogat, noi ne-am conformat şi putem spune că suntem indie, „indiependenti”. Tot ce am făcut până acum (album, clip, merchandise, site, promovare) a fost făcut pe puterile noastre şi pe banii strânşi de noi. În rest, noi cântam Rock’n’roll.
Mihai: Doar parţial. Cântam muzică rock. La partea cu indie nu ţinem aşa tare. Din păcate presupune foarte multe lucruri care nu ne caracterizează. Suntem o trupă de rock independent.
Cum vi se pare scena rock autohtonă: adaptată la trendurile muzicale din străinătate sau depăşită?
Mihai: Ca în orice domeniu, suntem cu câteva zeci de ani în urmă. Asta e părerea mea.
Marius: Eu cred că multe formaţii, deşi sunt „obosite”, se încăpăţânează să continue. Dar asta tine de unghiul din care priveşti lucrurile. De aceea mă abţin să aduc o critică generală. Tot ce spun este că aici, în România, nu prea poţi realiza mai mult decât un concert sold-out intr-un club.
Aţi avut ocazia să concertaţi în cadrul unor festivaluri de afară. Cum vi s-a părut publicul?
Marius: Diferenţa de manifestare nu este mare. În schimb, publicul e semnificativ mai numeros. Mai mult, organizatorii sunt mult mai profesionişti.
Mihai: Afară, publicul e mai obişnuit cu festivalurile şi concertele. De aici şi uşurinţa de a accepta chestii mai de nişă, care nu plac tuturor. La noi, publicul merge intr-o direcţie parcă dictată de cineva. De câte ori am fost afară ne-am propus un singur lucru: indiferent cu câtă lume începem concertul, trebuie să terminăm cu dublu de oameni (şi dacă se poate şi cu bis).
The MOOoD se remarcă prin sound-ul şi atmosfera foarte „brit”. Ce anume va atrage la scenă muzicală englezească?
Marius: Discuţia e lungă. Instrumentalul nostru e foarte american, iar vocea, datorită accentului şi felului de interpretare britanic, îşi lasă amprenta.
Mihai: Să cânţi în engleză nu înseamnă neapărat să vrei să fii foarte brit. La noi sunt mai multe influente din rockul american, cel puţin la partea instrumentală. Vrem să cântam ce ne place, şi vrem să avem peste un million de fani. De aceea trebuie să ne facem înţeleşi de către cât mai multă lume. Nu cred că aici găsim atâţia ascultători de muzică că a noastră.
Sunteţi o trupă relativ tânără. Aţi debutat în 2006. Este greu să îţi faci un nume pe piaţă muzicală din România?
Marius: E şi nu e. Dacă ai ceva al tău, reuşeşti în underground. Problema e că la noi nu există mainstream rock.
Mihai: Noi încă nu avem un nume pe piaţa muzicală, pentru că piaţa muzicală nu prea se ocupă cu ce cântam noi. În underground ne-am făcut cunoscuţi pentru că merităm să fim cunoscuţi. Nu e greu să reuşeşti, dacă te ocupi de chestia asta şi dacă te pricepi.
Ce planuri de viitor aveţi? Lansarea unui album, videoclip, turnee?
Mihai: Tot! Vom filma în curând un videoclip, pornim în turneu. Începem cu Constanţa şi apoi vom merge cam peste tot. Piese noi apar la fiecare concert, deci albumul e pe ţeava.
Cu ce sound-uri experimentaţi acum? Cine va inspiră, cine va enervează?
Mihai : Ca sunet, fiecare membru are fixaţiile lui. Partea bună este că ne înţelegem. Ca sunet lucrăm în general cu distors. Personal, îmi plac şi efectele mai ciudate gen envelope. În piesele noi se aud chestii noi.
Mircea: Eu vreau pur şi simplu să sune cât mai bine.
Marius: Ne inspiram unul pe celălalt şi ne enervăm la fel.
Bogdan : Ne inspiră oamenii care au curajul să înfrunte pe oricine pentru a-şi duce visul până la capăt şi ne enervează oamenii care fac ceva doar pentru că este cool să faci acel ceva.
Care este ultimul album ascultat şi cu ce anume aţi rămas (sonic/liric) după ascultarea lui?
Marius: ” Stars The Best 92 -02″ Cranberries. Am rămas cu mult feeling.
Mircea: Soulwax – Any Minute Now
Mihai: Am ascultat foarte mult Electric Six în ultima vreme. Mi s-a întipărit în cap cuvântul „awesome”.
Aveţi o „agenda” artistică, un mesaj, sau va consideraţi o trupă de atmosfera?
Marius: Nu avem un mesaj la modul convenţiei actuale. ” Ne furaţi banii,/ ţara e naşpa”. Fiecare piesă reprezintă un gând, iar, per total, da , transmitem energie. Asta vrem!
Va consideraţi o trupă underground sau una mainstream?
Mihai: Momentan suntem o trupă underground. Cred că în afară am fi fost o trupă mainstream.
Marius, timbrul şi accentul tău sunt foarte controversate. Este vorba despre nişte artificii teatrale sau îţi vine natural să cânţi aşa?
Marius: Îmi aduc aminte că, la un moment dat, vorbeam, după un concert , cu un tip circumspect. Am ajuns să discutăm despre Doors şi, ca să ştie despre ce piesă vorbesc, i-am fredonat-o. După asta, tipul mi-a zis : „gata, m-ai convins, asta e vocea ta, ăsta e accentul tău. În general mai toţi, când fredonează Doors, tind să imite vocea groasă a lui Jim Morrison. La tine s-a văzut că ai cântat cum ştii tu, natural.”
Cu cine v-ar plăcea să faceţi un „featuring”?
Bogdan: Personal, mi-ar plăcea să facem un feat cu Chino Moreno, de la Deftones. Două voci incredibile, Marius şi Chino, care împreună ar face un mix cel puţin interesant.
Marius: Iggy Pop, Rolling Stones, R.A.T.M., O.C.S., Kaiser Chiefs.
Mihai: Prodigy. Dacă te referi doar la voce, Zack de la Rocha.
Mircea: Cu un synth. (n.r. sintetizator)
Credeţi că există viitor pentru industria muzicală românească?
Mircea: Nu cred că se poate ştii. Sper că va tinde către ceva mai bun.
Bogdan: Există şi sperăm să contribuim şi noi la dezvoltarea scenei muzicale româneşti.
Mihai: Sunt foarte sceptic în privinţa muzicii cu care am crescut eu. Industria muzicală românească, în schimb, văd că se descurcă foarte bine.
