Este greu sa ii faci o introducere lui Kempes. In primul rand, in calitate de rocker, te simti intimidat de talentul si de cariera muzicianului. Oricum, nimic din ce vei spune nu ii va face dreptate celei mai mari voci a metalului authoton.
In al doilea rand, ai impresia ca ai ratat vremurile de aur ale rockului romanesc, cand muzica si versurile insemnau mai mult decat cel mai la-ndemana mod de a ajunge faimos. insemnau arta…si mai insemnau si foarte mult curaj.
Stii si tu ca, desi nu ai putut sa vezi Cargo pe scena inainte ca trupa sa se transforme intr-un ansamblu muzical formulaic si lipsit de suflet, acolo se gasea esenta a tot ceea ce ar fi putut sa ajunga rockul in Romania, daca nu devenea un taraf cu distorsii de chitara.
Pentru toti aceia care au astfel de regrete, dar si pentru cei care vor sa revada prieteni vechi, exista Rezident Ex, cu Kempes in rolul care il prinde cel mai bine: acela de legenda rock.
Cititi un interviu exclusiv RL cu Kempes, care va urca pe scena impreuna cu trupa sa Rezident Ex, la Bucuresti, la Arenele Romane, pe data de 21 septembrie 2012.
Kempes, trebuie sa-ti spun ca este o adevarata onoare sa iti iau acest interviu. Iti multumesc pentru raspunsuri. Bine ai revenit in tara!
Multumesc si eu. Ma bucur ca sunt acasa si va spun: bine v-am regasit!
Kempes, ce sentimente te incearca la gandul ca te afli din nou in fata publicului de acasa? Au reusit anii petrecuti departe sa aline suferinta produsa de plecarea de pe scena rock autohtona?
Retragerea de pe scena a fost, intr-adevar, o suferinta. Nu mi-a fost usor sa iau aceasta decizie, am amanat-o sase luni. Dupa sase luni, in care nu m-am consultat cu nimeni, nici macar cu sotia sau cu mama mea, am hotarat ca, in acel moment, cel mai bun lucru pe care il aveam de facut era sa emigrez. Cand am ajuns in Australia, am simtit ca m-am mai nascut o data si mi-a placut aceasta senzatie. Am fost tot timpul constient ca muzica este adevarata mea menire, dar, in acelasi timp, aveam o mare responsabilitate fata de familia mea si n-am fugit de ea. Am vrut sa-mi dovedesc mie insumi ca pot face si altceva in afara de muzica, ca pot sa-i asigur familiei mele siguranta financiara, si am reusit. Din acel moment, am inceput sa visez, nopti la rand, ca sunt din nou pe scena. Si, pentru ca nimic nu este intamplator, iata-ma din nou pe scena. Mi-a fost foarte frica la inceput, si la inregistrari, si la repetitii, si la primele concerte dar, dupa primele minute, am simtit ca totul este ok. Sunt bucuros si emotionat ca am ajuns din nou acasa, iar reactia publicului este extraordinara.
Multa lume si-a pierdut nadejdea in rock cand ai decis sa te lasi de muzica, iar Romania a devenit un loc mai trist pentru fanii genului. De ce crezi ca atat de multa lume a crezut in tine ca intr-un „profet” al rockului?
Nu sunt deloc un profet al rockului. Cant asa cum simt, spun ce gandesc si ce simt. Asta sunt eu, atat si nimic mai mult. Nu stiu daca cineva si-a pierdut nadejdea in rock, cand eu am decis sa ma retrag. Nu stiu daca Romania a devenit un loc mai trist pentru fanii genului dupa aceasta decizie. Dar stiu ca nu mi-am mintit niciodata publicul si ca rockul nu va muri niciodata.
Vorbeste-ne despre Rezident Ex. Prin ce se caracterizeaza aceasta formatie compusa din unii din cei mai mari rockeri romani?
Prin sinceritate, respect fata de propria menire si, nu in ultimul rand, respect fata de public. Niciunul dintre noi nu mai este chiar tanar, cu totii am avut parte de portii mari de bucurie si tristete, dar nu ne-am abandonat convingerile din tinerete, si asta mi se pare important. Nu vrem sa schimbam lumea, ma refer, in primul rand, la lumea rockului, pentru ca asta este lumea noastra, vrem doar sa aratam ca lucrurile bune ies mereu la suprafata. Greu, in timp, dar ies. Merita sa crezi in asta si sa lupti pentru asta, oricat de mult te-ar costa in plan personal.
Este aceasta colaborare ultima, sau ne putem astepta sa te mai vedem si cu alte proiecte?
Rezident Ex nu este o formatie inchisa sau inchistata. Este o trupa cosmopolita, deschisa oricarei colaborari care nu distoneaza cu mesajul sau. Biografiile noastre, experientele noastre personale sunt o dovada.
Cum s-a schimbat scena rock autohtona, dar si cea din afara, de cand ti-ai inceput cariera?
Scena rock autohtona s-a schimbat mai degraba in rau. Acum douazeci de ani existau o gramada de trupe rock, acum fie au disparut, fie au trecut in alt registru. Pe de alta parte, cele care au reusit sa reziste sunt mult mai bine platite decat in trecut si se bucura de recunoasterea pe care o merita. In Occident continua sa fie loc pentru tot ce este valoros, intr-un sistem foarte bine pus la punct, pe care criza economica nu a reusit sa-l zdruncine foarte tare. Mi-ar placea ca si la noi lucrurile sa evolueze in aceeasi directie si nimeni sa nu mai fie preocupat de disparitia caprei vecinului, ci de propria sa capra.
La un moment dat, erai nemultumit de directia pe care o luase Cargo, care devenise o formatie mult prea comerciala pentru gustul tau. Astazi, comercialul face legea. Cum lupti impotriva acestei tendinte de cosmetizare a muzicii rebelilor?
In niciun fel sau, daca vrei, in toate felurile care imi sunt la indemana. Ambele variante sunt corecte. In niciun fel, pentru ca nu vreau sa impun nimic, nimanui. In toate felurile care imi sunt la indemana, pentru ca revenirea mea pe scena in trupa Rezident Ex, alaturi de prieteni care gandesc la fel, inseamna un indemn catre intoarcerea la valorile adevarate.
Crezi ca rockerii mai tineri din tara au mai multe oportunitati acum decat ati avut voi?
Da, pentru ca ei au posibilitatea de a canta in Occident, pe care noi nu am avut-o decat intr-o foarte mica masura dupa decembrie 1989.
Veti canta si piese consacrate in cadrul concertelor?
In repertoriul nostru exista piese din perioada Cargo, compuse de Tavi Iepan, destinate primului album Rezident Ex, dar si piese noi, care vor aparea pe un al doilea album, la care lucram deja. „Povestiri din gara”, „Brigadierii”, „Buletin de stiri” sunt piese consacrate, „Camera viselor”, „Oglinda”, „Inchis, caz de boala” sau „Fotografia” sunt piese compuse de Tavi Iepan in aceeasi perioada Cargo, dar necunoscute publicului tanar, „Catedrala sufletului”, „Soldatul cazut”, „Pompierul atomic” si „Roy, Black Sabbath” sunt piese noi. Primele doua ii apartin lui Tavi Iepan, celelalte chitaristului german Matthias Lange. Matt este un mare castig pentru trupa noastra si ma bucur ca Tavi l-a convins sa vina in Romania si sa cante impreuna cu noi. Are o bogata experienta de scena si s-a incadrat perfect grupului nostru de prieteni: Christian Podratzky (bass), Florin Cvasa (tobe), Adi Popescu (chitara), Tavi Iepan (chitara), Ovidiu Ioncu Kempes (voce).
Ai schimba ceva din tot ceea ce s-a intamplat in cariera ta de muzician?
Trecutul nu poate fi schimbat, iar lumea merge inainte oricum. Lumea mea de-acum este Rezident Ex si ma intereseaza viitorul ei.
