Nu mai este mult până la concertul Rezident Ex din Bucureşti, de la Arenele Romane. Data de 21 septembrie se apropie cu paşi repezi şi profităm de ocazia acestui eveniment pentru a sta de vorba cu muzicienii care l-au facut posibil.
De data aceasta îl luăm la întrebări pe Florin Cvasa, toboşarul formaţiei „All-Stars”, Rezident X. Cel mai tânăr membru al grupului s-a făcut remarcat prin trupa Neurotica, un proiect care a fost văzut de mulţi drept prima formaţie modernă de metal din ţară.
Cu toate acestea, realizările lui Florin nu s-au limitat doar la acest grup. Despre reuşitele lui, dar şi despre experienţa de a cânta alături de unii din cei mai mari oameni ai rockului românesc citiţi in interviul de mai jos.
Eşti cel mai tânăr membru al formaţiei Rezident Ex. Cum te simţi în compania unor monştri sacri ai rockului românesc, ca Tavi Iepan şi Kempes?
Este, în primul rând, o experienţă nouă. Pe aceşti oameni îi respect pentru cariera lor şi îi admir de când eram mai mic şi mergeam la concertele lor.
Pe lângă proiectul acesta, mai ai o trupă, BIO. Mai activaţi?
Da, mai activăm, am fost într-o formulă mai numeroasă, dar acum ne-am fixat la un nucleu de bază. Abia aştept concertele şi – de ce nu? – un nou album. Bio este un proiect foarte apropiat sufletului meu.
Una din primele tale formaţii, Neurotica, a fost considerată o adevărată deschizătoare de drumuri pentru metalul românesc. De ce crezi că nu aţi reuşit să aveţi succesul pe care îl meritaţi?
Succes a fost, iar trupa s-a spart exact în acel moment ruşinos al muzicii româneşti, când playback-ul-ul a venit la putere…Ştiţi şi voi expresia „băieţii cu microfonul de ghips”…
Cu Neurotica, aţi deschis concertele unor formaţii cult: Anathema, Scorpions, Metallica. Cu ce ai rămas de pe urma acestei experienţe?
Am rămas mască.
Povesteşte-ne şi tu cum s-a întâmplat „unirea” cu Rezident Ex.
Simplu. Tavi a dat un telefon, iar eu am răspuns. Tavi a trimis emailuri, iar eu am răspuns. Aprobat. Semnat. Repetat. Scenă.
Ce înseamnă acest proiect pentru tine? Crezi că mai ai ceva de învăţat în ceea ce priveste rockul?
Bineînţeles că mai am de învăţat, iar ca tobar tânăr intenţionez să introduc elemente noi în rockul ReZiDent. Pentru activitatea mea muzicală acest proiect înseamnă continuitate şi mă bucur că este aşa.
Numele primului album Neurotica a fost „Bio” şi s-a inspirat, dacă nu mă înşel, din mulţimea de produse bio disponibile în România la un moment dat. Iată că astăzi suntem şi noi la fel de „artificiali” ca străinii, dar scena muzicală rock e la fel de „subnutrită”. De ce crezi că se întâmplă asta?
Subnutriţia vine din partea caselor de discuri care semnează contracte cu subnutriţi şi subnutrite muzical, cu sâni falşi, cu voci modificate pe calculator şi cu orchestraţii shoriceşti (adica cu mouse-ul).
Îi este greu unui muzician român, oricât ar fi de bun, să se remarce în afara graniţelor?
Din păcate, România are ştampilă. Poate pe plan muzical nu atât de conturată, dar este, totuşi, o ştampilă. Nu vreau să critic sau „să fac o nouă revoluţie” şi să explic ce fel de ştampilă.Toată lumea ştie.
În Finlanda, rockul este o adevărată afacere naţională. Guvernul alocă 600.000 de euro pe an pentru promovarea formaţiilor. De ce unele ţări au învăţat că şi cultura este un bun de export, şi noi nu?
Ăştia suntem noi… exportăm manele.
Cum te pregăteşti pentru concertul de la Bucuresti, de pe 21 septembrie?
Bat toba. La repetiţii.
