Există formaţii de care nu te poţi plictisi şi Amorphis, o trupă finlandeză de heavy-metal, face parte din această categorie.
Băieţii sunt în plin turneu de promovare a celui mai nou material discografic, „The Beginning of Times„, aşa că au susţinut două concerte în România luna aceasta, unul la Sibiu pe data de 8 noiembrie şi unul în 9 noiembrie la Bucureşti. Show-urile au fost organizate de Artmania Events.
România Liberă a profitat de ocazie şi a stat de vorba cu Esa Holopainen, chitarist şi compozitor şi cu Tomi Joutsen, voce, pentru a afla câte ceva despre noul album şi despre magia care face posibil fenomenul Amorphis.
RL: După ce aţi cântat despre personajele tulburătoare din Kalevala, în ultimul album aţi ilustrat povestea lui Väinämöinen, figura bătrânului înţelept. Poate fi interpretată alegerea voastră ca o metaforă pentru echilibrul muzical pe care l-aţi găsit?
Esa: Väinämöinen este personajul principal din Kalevala aşa că a fost o provocare să spunem o singură poveste despre el. Ideea de a cânta despre el este mai veche, dar nu am îndrăznit să o folosim. Dar de când colaborăm la versuri cu Pekka Kainulainen, ne-am încumetat să facem şi asta. Cred, însă, că nu vom mai scrie şi alt album despre el.
Tomi: Este uşor să compui un album clişeu despre Väinämöinen, un personaj care întruchipează imaginea arhetipală a magicianului. Nu voiam să facem asta şi cred că Pekka a reuşit ceva minunat cu versurile. Ne-am simţit foarte confortabil înregistrând acest album pentru că a ieşit cum ne doream.
RL: Albumele voastre precedente aveau câte ceva din trăsăturile personajelor despre care vorbeau. Ce are în comun The Beginning of Times cu Väinämöinen?
Esa: Poate o să te mire, dar întotdeauna compunem muzica înaintea versurilor. Personajele ne inspiră pentru că ştim despre ce o să cântam, deci asta ne influenţează stilul. Suntem şi noi surprinşi câteodată de cât de bine se potrivesc lucrurile. Cred că este vorba despre magie.
RL: Ultimul vostru album este mai rapid şi mai optimist decât precedentele. Aţi simţit nevoia să luaţi o pauză de la sound-ul întunecat?
Esa: „The Beginning of Times” conţine mai multe melodii decât albumele noastre precedente. Acestea variază din punct de vedere al stilului şi a compoziţiei. De aceea, oamenii ar putea avea impresia că materialul este mai rapid şi mai optimist. Cu toate acestea, „Skyforger” rămâne cel mai up-tempo album al nostru. „The Beginning of Times” prezintă trupa în toate fazele ei evolutive.
Tomi: Am adăugat elemente sonice noi. De exemplu, Tomi Koivusaari foloseşte chitara pedal steel şi am inclus nişte voci feminine. Dacă v-a plăcut „Skyforger”, o să gustaţi şi „The Beginning of Times”.
RL: Legat de asta, anumiţi critici au spus că noul vostru material este doar o copie a albumelor precedente. Care este diferenţa între a fi fidel stilului personal şi a copia munca din trecut?
Esa: În trecut ne criticau pentru că ne schimbăm stilul prea des. Noi începem munca la un nou material fără să ne gândim la ce am lăsat în urmă. Lumea spune astfel de lucruri pentru că ştie că lucrăm cu aceiaşi oameni şi îşi imaginează că, din acest motiv, compunem aceleaşi melodii, dar nu este cazul. Toate cele 4 albume realizate cu Tomi Joutsen la voce sunt complet diferite.
Tomi: Componentă trupei nu s-a schimbat de ceva timp. Cred că asta este motivul pentru care avem un sound unitar. în trecut, din cauza schimbărilor din trupă, muzica suna diferit. În această trupă, toată lumea scrie muzică, cu toţii aducem o notă personală pieselor, şi aşa a fost dintotdeauna.
RL: Copertele voastre de album sunt foarte creative şi artistice. Artwork-ul ultimului material este interesant; reprezintă un ou care pluteşte intr-o atmosfera furtunoasă, de început de lume. Ce aţi vrut să reprezentaţi, de fapt?
Esa: Reprezintă ideea din titlu, adică începutul timpurilor. A fost o hotărâre destul de grea pentru că nu ne-am pus problema să-l plasăm pe Väinämöinen pe copertă. Ne-am gândit la felurile în care l-am putea reprezenta fără să fim patetici, dar ne-a fost imposibil să găsim o soluţie, aşa că am recurs la ceva simbolic. Designerul copertei, Travis Smith, face întotdeauna o treaba minunată. I-am trimis versurile şi părţi din melodii, aşa că a ştiut de unde să înceapă.
Tomi: Este amuzant pentru că Travis locuieşte în Statele Unite, pe Coasta de Vest unde este cald şi însorit tot timpul. Nu ştim cum reuşeşte să capteze spiritul Amorphis, care este mai întunecat. Pekka, textierul nostru, a fost foarte fericit când a văzut coperta pentru că a asociat imaginea insulei din fundal cu Finlanda, cu casa noastră.
RL: Spre deosebire de multe trupe metal, Amorphis a fost întotdeauna învăluită într-o aură poetică. Versurile voastre seamănă cu poeziile iar subiectele sunt foarte sensibile. Cât de important este că heavy-metalul să păstreze acest filon poetic?
Esa: Este foarte important să le oferi ascultătorilor un întreg context. Trebuie să te gândeşti la cum va arăta coperta, la cum va suna muzica şi la temele pe care le vei aborda. Noi avem o viziune globală asupra demersului artistic. Poţi lansa un album foarte bun, dar dacă mesajul tău este slab, n-ai făcut nimic. Întotdeauna ne-am străduit să dăm ce e mai bun din noi, să lansăm un produs de calitate care va mişca oamenii prin autenticitatea sentimentelor.
RL: Tomi, mai cânţi intr-o trupă numită Sinisthra. Această este diferită de Amorphis. Abordaţi un stil cu influente industriale, progresive şi gotice iar vocea ta sună mult mai blând. Este această trupă un loc în care te refugiezi când vrei să fugi de latura mai dura a trupei Amorphis?
Am început să cânt cu Sinisthra acum 10 ani. Sunt prieten bun cu băieţii din trupă. Iniţial am vrut să facem ceva post-grunge, dar pentru că toţi cântam în trupe de metal, influenţele şi-au spus cuvântul şi am ajuns să cântam ceva mai dur. Nu am fost prea activi în ultima vreme, dar poate vom lansa un album anul viitor. Oricum, Amorphis este prioritatea mea acum şi îmi ocupă tot timpul.
RL: Ne putem aştepta să va vedem în România?
Îmi este greu să îmi imaginez că vom cânta în afara Finlandei pentru că suntem foarte leneşi. Continuăm să compunem melodii, dar nu ştiu ce va urma. O să vedem!
RL: V-am văzut la „Tuska” anul acesta şi aţi avut un show incendiar, cu multe efecte speciale. Deşi scena era foarte mare, a părut mică. Cum reuşiţi să va temperaţi show-urile când cântaţi pe scene mai mici?
Esa: Experienţa scenelor mari de la festivaluri este diferită de cea a concertelor din club. Când începe sezonul evenimentelor în aer liber, îţi pregăteşti show-ul şi încerci să oferi cât mai mult spectacol. Concertele de club sunt mai intense pentru că avem mai mult timp la dispoziţie şi contactul cu publicul este mai intim. Cu toate acestea, după ce ai cântat non-stop o lună, te simţi obosit şi deprimat. Când cânţi la festivaluri, vară, după ce ieşi de pe scenă te întâlneşti cu o grămadă de oameni, e că o reuniune.
Tomi: Ador festivalurile pentru că se ţin vara, când soarele străluceşte şi toată lumea este fericită. Când plecăm în turneu, este mereu întuneric, umed şi rece. Cu toate acestea, dacă ai ocazia să cânţi în locuri noi, te simţi foarte motivat. Atmosfera creată de contactul cu localnicii este foarte plăcută.
RL: În 20 de ani de cariera, Amorphis şi-a creat propria mitologie, propria Kalevala. Ce urmează? V-aţi gândit să compuneţi un album despre un erou imaginat de voi?
Esa: Cred că vom scrie un album despre Diavol (râde). Nu, glumeam. Suntem atât de legaţi de Kalevala încât îmi vine greu să îmi imaginez că nu vom mai cânta despre asta.
Tomi: Pekka are idei foarte bune aşa că, dacă vom continua să lucrăm cu el, cred că vom face nişte lucruri frumoase. Data viitoare am vrea să facem ceva diferit, poate un album despre natură, despre vechile credinţe. Nu suntem interesaţi de politică, aşa că ne limităm la a cânta despre pietre şi păduri. Deci vom scrie despre Diavol, păduri, mlaştini, pietre şi altele (râde).
