Când anul trecut, la Cannes, filmul unui coreean celebru lua premiul juriului, mirarea a fost aproape la fel de mare ca pentru cel de interpretare al lui Charlotte Gainsbourg pentru „Anticristul”. E limpede că odată în plus îşi băgase „dânsul” coada… Dacă doar citeşti subiectul şi nu ştii nimic despre realizator eşti tentat să crezi că a înnebunit toată lumea. Ce poate fi mai caraghios şi primitiv, ba şi o impietate, decât un preot care ajunge vampir? Şi, în plus se mai întâmplă şi în Asia. Park Chan-Wook este un regizor sud-coreean, cult, de neuitat pentru foarte violentele sale pelicule „Sympathy for Mister Vengeance”, „Old Boy” ori „Lady Vengeance”, la care însă a lucrat temeinic, şi a fost urmărit cu mare entuziasm inclusiv de publicul românesc, prin festivaluri. De data aceasta, distribuitorul corsican, Antoine Banianinchi, a riscat aducerea lui pe marile ecrane. În cadrul festivalului B-EST a avut loc o vizionare, care teoretic ar fi trebuit să fie un fel de testare a publicului. Numai că acesta a venit la Cinema Scala cu mentalitatea de mall. Pe scurt, hăhăieli nelalocul lor, o dovadă că era nepregătit. Sigur că poate părea surprinzător ca de data aceasta toată imaginaţia debordantă a realizatorului, concentrată pe bizarerii, să se oprească la un subiect care parcă nu vrea să demonstreze decât un singur lucru: moroii sunt fără frontiere.
Ca să facă istoria mai interesantă, cel care co-semnează scenariul alături de Chung Seo-Kyung a inventat o întreagă poveste cu o boală mortală, care n-ar putea fi combătută decât cu un vaccin, pentru care va fi cobai voluntar personajul nostru. Brusc îşi schimbă, însă complet comportamentul şi, e clar, s-a întâmplat ceva cu preotul interpretat de Song Kang-Huo, pe care cei cu ochiul format, îl vor distinge destul de uşor, ba chiar îşi vor aminti că a jucat şi în „Host”, un alt film de groază ajuns pe ecranele noastre, ba chiar şi studiat prin şcolile alese într-un program de familiarizare a adolescenţilor cu mersul la cinema şi comentariile elegante. Ca să mai complice puţin story-ul şi să-l facă şi pe gustul occidentalilor, realizatorul mai introduce în intrigă un prieten din copilărie al prelatului şi nevasta acestuia, de care, proaspătul vampir se simte iremediabil atras. De fapt este o ocazie ca să apară şi câteva scene extrem de hot, dar şi de brutale (să sperăm că n-o să se inspire prea mulţi dintre ai noştri, după ce or să vadă pelicula, cât să se mai facă un pogon de emisiuni, după miezul nopţii, pline de întrebări penibile). Amuzant este că personajul se numeşte Sang-Hyun şi ar fi interesant de ştiut dacă Park Chan-Wook l-a ales special, pentru că exact în Franţa, unde avea să iasă în avanpremieră mondială, aşa se spune la sânge: sang.
După trilogia răzbunării se pare că interesul autorului s-a îndreptat spre melodramele cu vampiri. Cum ne amintim prea bine că acum câţiva ani a fost invitatul Institutului Francez la Bucureşti, nu putem să nu ne întrebăm, fireşte, dacă nu atunci i-a venit ideea. Teoretic, ar trebui să ne dea chiar şi nişte drepturi de autor, dacă n-ar fi existat cineva şi mai abil care deja deţine patentul celui mai sonor dintre băutorii de sânge: Dracula.
SETE ****
Thriller, Coreea de Sud, 2009, 2h 13 min.
Bak-Jwi/Thirst. Regia: Park Chan-Wook. Cu: Song Kang-Ho, Kim Ok-Vin, Shin Ha-Kyun, Kim Hae-Sook.
Bucureşti (Hollywood Multiplex, Studio, Cinema City Cotroceni, Elvira Popescu, Union, Cityplex, The Light, NCRR – Muzeul Ţăranului Român, Eurocinema Tinerimea Română)
