Cutremurător, dur şi incitant, filmul „Eu când vreau să fluier, fluier” a ajuns în sfârşit şi în cinematografele româneşti. Merită să-l vedeţi, nu pentru că a luat premii, ci pentru că este foarte bun!
Datorită eleganţei unuia dintre producători, Daniel Mitulescu, am avut privilegiul să văd acest film, chiar înainte de proiecţia de la Berlin. Imediat am spus că este unul care va lua premiu. Ceea ce aş fi vrut însă cel mai tare era ca lumea să se ducă să-l şi vadă. În primul weekend, a mers strălucit pentru un film românesc, deşi cinefilii noştri încă ezită şi mai mult vorbesc despre succesele cinematografiei autohtone decât să meargă să le vadă.
Florin Şerban s-a concentrat pe personajul principal, Silviu, interpretat de George Piştereanu care s-a dovedit un actor înnăscut, deşi era încă elev de liceu atunci când a fost selecţionat. Ca să dea mai multă credibilitate poveştii, realizatorul a luat şi deţinuţi adevăraţi aflaţi în penitenciarele pentru minori. A avut grijă să nu-i uite, după marele succes de la Berlin, de unde a plecat cu două premii: Ursul de Argint, respectiv Marele Premiu al Juriului, dar şi cel care poartă numele lui Alfred Bauer, iniţiatorul acum 60 de ani, al Berlinalei. Ei bine, a existat o vizionare înaintea premierei bucureştene la penitenciarul din Craiova! Acolo Florin Şerban ţinuse şi câteva ateliere de teatru şi descoperise care ar fi cei cu adevărat interesaţi să joace, fiind suficient de serioşi, dar şi de talentaţi. Printre ei s-a numărat şi Chilibar Papan, care a apărut pe covorul roşu din capitala germană, ce-i drept, chiar mai la patru ace şi papion decât profesioniştii.
Nu trebuie, însă, uitată nici prezenţa remarcabilă a tinerei studente în realitate la UNATC, Ada Condeescu (un tip de româncă brunetă, cu privire intensă şi gură senzuală, care de-a lungul generaţiilor, însoţeşte istoria celei de-a şapte arte de pe la noi: de la Irina Petrescu la Oana Pellea şi mai apoi la Dorotheea Petre) şi care în scenariu e o fată care studiază sociologia şi vine să facă o cercetare, într-un penitenciar. Două lucruri vor stârni de fapt conflictul: adolescentul care părea că s-a cuminţit se îndrăgosteşte de studentă şi are o gravă dispută cu mama lui O reconfirmare a unui mare talent, nu numai în teatru ci şi pe marele ecran, este actorul Mihai Constantin pe care lumea l-a descoperit în „Liceenii” de Nicolae Corjos, l-a aplaudat în „Oblomov” la Teatrul Bulandra, în regia lui Alexandru Tocilescu, iar acum este directorul împăciuitor al închisorii şi în curând îl veţi vedea şi ca politruc feroce şi cu o asemănare fizică tulburătoare cu tatăl său, George Constantin, într-o altă peliculă ajunsă pe acelaşi meridian, dar într-o altă secţiune, „Portretul luptătorului la tinereţe” (autorilor noştri le plac titlurile lungi ca ale lui Kusturica), prima parte din trilogia lui Constantin Popescu Jr. În privinţa locaţiei, căci aşa se spune mai nou, te cutremură să observi cât de mult seamănă sala de mese de la dilibău (termen consacrat pentru zdup de Răzvan Rădulescu), cu nunţile de prin cantine şi unde urlă aproape non-stop numai manele. Ca în orice film recent, de succes, nu lipseşte scena mâncatului tacticos, cea a plimbatului personajului cadre întregi şi a melodiei de final. În schimb, este foarte bine coordonată bătaia de la dormitoare, sugerată de un adevărat, să-i zicem, răufăcător, sub atenta supraveghere, însă, a unui regizor care cu siguranţă că va face o strălucită carieră şi care a dovedit că poate fi un excelent vorbitor la o conferinţă de presă, deloc uşoară.
EU CÂND VREAU SĂ FLUIER, FLUIER
Thriller, România/Suedia, 2010,
durata 1h 34min.
Regia: Florin Şerban. Cu: George Piştereanu, Ada Condeescu, Clara Vodă, Mihai Constantin, Marian Bratu, Chilibar Papan.
Bucureşti (Hollywood Multiplex, Cinema City, Movieplex, Light Cinema, Cinema Studio
