În 1975, apărea un film american cu acelaşi titlul „The Killer Elitte” cu James Caan şi Robert Duvall în rolurile principale, regizorul fiind violentul în imagini Sam Pekinpah şi era vorba despre doi spioni liberi profesionişti, în serviciul CIA.
Acum personajele principale sunt interpretate de Jason Statham şi Robert DeNiro, acţiunea se petrece în Mexic, Australia şi în zona Omanului, deşi s-a filmat în Iordania şi Maroc. Povestea este destul de încurcată, începe cu doi mercenari, dintre care unul (Jason Statham) se înduioşează când trebuie să împuşte un adult, lângă care se află un copilaş, iar celălalt (Robert De Niro) pare a fi un domn venerabil, dispus să mai participe la misiuni periculoase, cu condiţia să nu contravină unui anumit cod de onoare.
În ecuaţie apare şi un şeic pe moarte, care vrea să răzbune uciderea celor trei fii ai săi, punând la bătaie 6 milioane de dolari. Începe o adevărată sarabandă de crime (cu simbrie), scene spectaculoase cu multe cascadorii şi scene tentante, mai ales pentru bărbaţi, plus o poveste de dragoste adiacentă şi nu prea lungă, cu o fată tare frumoasă, Yvonne Strahovski, o actriţă australiancă, din părinţi imigranţi, polonezi. Faptul că această peliculă a fost văzută şi la noi, deja, de câteva zeci de mii de spectatori, demonstrează încă o dată succesul enorm de care se bucură De Niro. E fascinant să-l descoperi, după 35 de ani, mai ales când, de curând, în cadrul strălucitei retrospective a filmelor de la Cannes, a fost strecurat şi acest titlu cult: „Taxi Driver”, la care a venit multă lume, pentru o proiecţie pe marele ecran, având în vedere că această capodoperă a lui Scorsese nu a circulat decât prin cinematecă pe o copie pirat alb-negru ori pe video. Şoferul psihopat a inspirat, în realitate, un atentat la 5 ani după premieră, în 1981, împotriva lui Ronald Regan, fost actor, devenit preşedinte american, susţinător al unui alt proiect militar de astă dată cu titlu cinematografic „Războiul stelelor”.
Din fericire, nici pe peliculă, nici în realitate n-a existat un deznodământ dramatic pentru politicieni, ci adevărate râuri de sânge şi scene de o violenţă cutremurătoare chiar şi pentru acum câteva decenii. În „Killer Elitte” 2011 povestea nu are aceeaşi intensitate, în schimb se găsesc şi aici replici care vor deveni cult (nu chiar ca ultracelebra „Are You Talking to Me?”/„Cu mine vorbeşti?”), ci panseuri de genul „vocea experienţei” pentru a exemplifica flerul său (al lui De Niro, fireşte) şi ceea ce probabil că mulţi ne-am imaginat, cum ar fi să zică marele De Niro, în seara mult aşteptatelor Oscaruri: „The Winner Is…”. Surprinzător că pe generic Jason Statham, ba chiar şi Clive Owen sunt înaintea monstrului sacru, care rămâne o elită cinematografică. Ochitul de pe acoperişuri duce cu gândul la asasinarea lui Kennedy ori la „Ziua Şacalului” care-şi pusese în gând să-l elimine pe preşedintele Franţei Charles De Gaulle.
Relaţia dintre mentor, Robert De Niro, şi strălucitul urmaş, Jason Statham, este una înduioşătoare, dar relativ banală, deşi n-aş băga mâna în foc că ar exista prea mulţi învăţăcei care să se sacrifice pentru magistrul lor. Scenariul porneşte de la nişte fapte reale, care au fost împărtăşite publicului larg încă din 1991, de către Ranulph Fiennes în cartea sa „The Feather Men”, titlu care în sine este un mister, până la un punct. Regizorul Gary McKendry este un debutant, dar cu un CV impresionant, care cuprinde şi un scurtmetraj oscarizat. O prezenţă stranie, în raport cu cariera sa de până acum, este Clive Owen care nu mai este atât de cuceritor ca în rolurile anterioare, fiind şi urâţit, ba chiar uşor vulgarizat cu o mustaţă, care nu-l prinde deloc. Dar să zicem că gusturile, mai ales de ordin fizic, nu se discută!
KILLER ELITE: ÎNFRUNTAREA/KILLER ELITE
4 stele din 5
SUA-Australia, 2011, 1h 45min.
Regia: Gary McKendry.
Cu: Jason Statham, Robert De Niro, Clive Owen, Dominic Purcell, Yvone Stravoski.
Distribuit de Hollywood Multiplex
