Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Succesiunea ereditară nu este unică pentru statele autoritare, dar este mult mai violentă în Orientul Mijlociu

Fiii dictatorilor din Orientul Mijlociu, mai cruzi ca tații

Președintele Donald Trump a criticat operațiunea saudită în care a fost ucis jurnalistul Jamal Khashoggi, numindu-o „cea mai proastă mușamalizare din istoria mușamalizărilor“.

Share

Adina Mutar 0 comentarii

Actualizat: 25.10.2018 - 06:58

Până acum, Trump s-a ferit să-l implice pe prințul Coroanei, însă la întrebările insistente ale jurnaliștilor, Trump a admis că acesta „guvernează lucruri pe-acolo“.

După această declarație, secretarul de Stat american, Mike Pompeo, a anunțat că SUA revocă vizele unor oficiali saudiți implicați în moartea lui Khashoggi.

Revocarea vizelor unor apropiați ai prințului Coroanei, Muhamad bin Salman, care îl însoțeau în călătoriile sale, sunt primele măsuri punitive ale Administrației Trump împotriva saudiților în urma „Afacerii Khashoggi“.

Jeremi Suri, profesor de istorie și afaceri publice la Universitatea Texas din Austin, este de părere că succesiunea ereditară nu este unică pentru statele autoritare, dar este mult mai violentă  în Orientul Mijlociu, unde competiția regională este intensă, iar perspectivele unui asasinat au condus liderii la paranoia. Fiii dictatorilor sunt hiper-violenți, folosind o forță extremă pentru a-și susține puterea, de teama unei uzurpări“, a spus el. Și din acest punct de vedere, prințul Coroanei saudite nu face excepție.

 

Fiii lui Sadam Hussein, violenți de mici

Însuși Saddam era îngrijorat de urmașii săi, fiind nevoit să ia măsuri drastice împotriva derapajelor fiilor săi. Uday era cel mai temut, având tendințe violente, maniacale și dezechilibrate. Povestirile despre cruzimea sa au devenit legende chiar și într-o națiune în care familia a condus prin cultul personalității, represiunii, torturii și execuției. Qusay, un pic mai liniștit, era preferat de tatăl său pentru a-i urma la guvernare.

În ajunul invaziei SUA din Irak în 2003, președintele american George W. Bush i-a dat lui Saddam Hussein și fiilor săi 48 de ore să plece din țară. Nu au făcut-o. Uday și Qusay Hussein au fost uciși patru luni mai târziu în timpul unei lupte în Mosul. Saddam a fost spânzurat trei ani mai târziu. 

 

Bashar al-Assad, disperat să țină puterea

Bashar al-Assad, doctor oftalmolog educat în Occident, nu a fost niciodată alegerea tatălui său, Hafez, să preia puterea Siriei alawite, care trebuia să mențină un control drastic asupra populației majoritar sunnite.

Cel mai mare fiu, Bassel, fusese pregătit pentru acest rol. Dar acesta a decedat într-un accident de mașină în 1994, iar când Hafez a murit, în 2000, după ce a guvernat cu mână de fier timp de 29 de ani, Bashar a preluat puterea.

Occidentul a crezut că ar putea avea un aliat util în regiune, însă Bashar este fiul tatălui său și a dovedit-o din plin pornind represiunea brutală a protestelor din primăvara arabă, ce s-a transformat într-un război civil, lăsând țara literalmente în ruină.

Brutalitatea sa a ucis un milion de oameni, a strămutat alte milioane și a provocat cel mai mare val de refugiați de la al Doilea Război Mondial. Fără intervenția militară a Rusiei, dinastia Assad ar fi luat sfârșit în Siria.

 

Seif al-Islam, acuzat de crime împotriva umanității

Regimul lui Muammar Gaddafi a guvernat mai mult de trei decenii, cu aceeași violență cu care o minoritate vrea să controleze o majoritate.

Capitolul libian al răscoalelor arabe care au străbătut  regiunea în 2011 împotriva dictatorilor a urmat și în Libia parcursul unui război civil cu atrocități comise atât de forțele lui Gaddafi, cât și de forțele populare de opoziție. Război între triburi!

Moștenitorul pe care îl alesese, Seif al-Islam, s-a confruntat cu acuzații de crime împotriva umanității pentru rolul său în încercarea de a pune capăt revoltei. Forțele occidentale au intervenit de partea răzvrătiților, ceea ce a dus la căderea clanului Gaddafi.

Într-o țară care nu și-a mai regăsit liniștea, Seif al-Islam a fost grațiat de Parlamentul libian și eliberat în luna iunie a acestui an. O revenire la putere a lui Seif, prin acțiuni violente, nu poate fi exclusă.

Și fiii lui Hosni Mubarak, Gamal și Alaa, au jefuit cămările Egiptului nestingheriți, apoi au fost implicați în represiunea revoltei din februarie 2011, ce a dus la înlăturarea clanului de la putere. Aceștia au fost eliberați în 2015, iar aparițiile lor publice sunt privite cu simpatie de către oponenții președintelui El-Sisi.  

Comentarii

loading...