S-a încheiat de curând o nouă ediţie a festivalului „Divan”, organizat la Portul Cultural Cetate, eveniment dedicat în egală măsură cinefililor şi gurmanzilor.
Desfăşurat sub titlul generic „Evadarea din Balcani”, festivalul a avut invitaţi o serie de cineaşti mai mult sau mai puţin balcanici din ţări precum Grecia, Albania, Macedonia, Serbia, Bosnia, Rusia, Muntenegru şi, cu voia dumneavoastră ultima pe listă, România. Cele mai multe dintre filmele selecţionate au făcut, după cum o cerea chiar tema din acest an a festivalului, apologia evadării din Balcani, evadare nu doar fizică, ci şi morală.
Într-unul dintre cele mai apreciate filme dintre cele prezentate, „Alive!”, al regizorului albanez Artan Minarolli, se vorbeşte despre cutumele tradiţionale ale comunităţilor rurale din Albania, care, deşi vin tocmai din Evul Mediu, sunt în continuare aplicate şi în zilele noastre. Este vorba despre răzbunarea ritualică şi despre luptele sângeroase care sunt lăsate moştenire din tată-n fiu pentru că aşa scrie în vechea lege, în „Kanun” (cod de legi din secolul al XV-lea).
Filmul lui Minarolli porneşte de la un caz real, al unui student care a trebuit să fugă din ţară pentru că era urmărit de o familie din satul părintesc cu care familia sa era în „război” de vreo 200 de ani.
Luptele sângeroase dintre familii şi fecioarele-bărbaţi
Deşi el personal nu ucisese pe nimeni şi habar nu avea despre toate aceste lupte sângeroase şi despre regulile lor, el ducând o viaţă cât se poate de paşnică ca student la literatură albaneză la Universitatea din Tirana, află după moartea tatălui său că a devenit o „ţintă vie”. În ciuda încercărilor sale de a trata subiectul ca un om raţional al secolului XXI, nu găseşte înţelegere în cadrul comunităţii sale, care se supunea vechilor legi.
Ajunge fugar şi, în cele din urmă, trebuie să ucidă pentru a nu fi el cel ucis. Când îl omoară pe cel care-l vâna, tânărul descoperă cu surprindere că băiatul care trăsese în el era de fapt o femeie, aici regizorul făcând trimitere la o altă realitate a Albaniei rurale, şi anume cea a fecioarelor-bărbat. În familiile fără băieţi, una dintre fiice era forţată să-şi ducă toată viaţa ca un bărbat, fiind îmbrăcată în haine de băiat şi făcând munci de bărbat. Fecioarele-bărbaţi deveneau astfel capul familiei, asumându-şi şi reglările de conturi dintre clanurile aflate în lupte sângeroase.
Morala patriarhală versus revoluţia sexuală
Tot o evadare din strânsoarea legilor patriarhale promova şi un alt film prezentat în festivalul de la Portul Cultural Cetate. Este vorba despre pelicula „Frumuseţea păcatului”, realizată în 1988 de regizorul Zivko Nikolic. Acest film ce vine din Iugoslavia comunistă este cu atât mai surprinzător cu cât el vorbeşte despre revoluţie, dar nu de una politică, ci de una sexuală. Este greu de crezut că un astfel de film a putut fi realizat şi difuzat pe marile ecrane într-o ţară comunistă. P
elicula urmăreşte un cuplu de tineri căsătoriţi dintr-un sat din creierii munţilor, unde comunitatea trăia după legile străvechi, conform cărora femeile adultere erau ucise ritualic de bărbaţi crăpându-li-se capul cu un baros imens, iar actul sexual se făcea cu cei doi soţi îmbrăcaţi, în timp ce chipul femeii era acoperit cu o pânză neagră. În căutarea unui loc mai bun de muncă, ei ajung pe coasta Mării Adriatice, unde lumea era cu mult mai liberală. Colac peste pupăză, femeia îşi găseşte de lucru într-o colonie de nudişti. Principiile celor doi oameni simpli sunt serios zguduite, ca de altfel şi viaţa lor de familie.
Mabo Siria şi vin de la Cetate
Dar nu doar filme au fost prezentate la Cetate, ci şi o serie de demonstraţii culinare, iubitorii de film fiind răsplătiţi cu tot soiul de nebunii precum sarmale fierte în vin, stufat de ied, berbec la proţap şi multe alte delicii gastronomice. Concertele au fost şi ele la mare cinste, printre cei care au evoluat pe malul Dunării fiind Marius Mihalache, Irina Sârbu, dar şi celebra fanfară Mambo Siria, cu nea Marin Şchiopu în „rol” principal. Vinul casei (pus cu generozitate la dispoziţia oaspeţilor de gazda evenimentului, poetul Mircea Dinescu) a curs şi el în valuri, aşa că cei prezenţi au avut motive serioase ca în fiecare seară să exploreze oferta cinematografică, muzicală, gastronomică şi bahică a festivalului până târziu în noapte.
După un asemenea răsfăţ, participanţii au fost cu toţii de acord că, în unele cazuri, ca în cel de faţă de pildă, cel mai bine este totuşi să rămânem în Balcani. Aşa că evadarea se amână pentru o altă dată.
