De câţiva ani buni, Peninsula a devenit un brand de entertainment destul de puternic. Deşi în trecut evenimentul s-a aflat sub alt patronaj, anul acesta frâiele au fost preluate de reţeaua Tuborg GreenFest, care are un mesaj diferit faţă de predecesori.
La ediţia din 2011 s-a mizat foarte mult pe ideea de eveniment „verde”, prietenos cu natura, care doreşte să aducă la cunoştinţă amatorilor de concerte importanţa îmbrăţişării unor principii sănătoase în ceea ce priveşte relaţia cu mediul înconjurător.
Anul acesta, organizatorii au hotărât că era mai bine să mute scenele pe un câmp situat la câteva sute de metri distanţă de zona unde, anii trecuţi, fanii rock i-au putut vedea pe cei de la The Rasmus, Nine Inch Nails, Apocalyptica şi mulţi alţii. Look-ul evenimentului a devenit mai occidental, amintindu-le conaisseurilor de festivalurile din afară.
În total, organizatorii au pus la dispoziţia fanilor cinci scene. Tuborg Main Stage, adică scena mare, Kiss Terrace (scena mică), Talent Stage, unde au cântat trupe aflate în curs de afirmare, Freedom Music Arena, un cort dedicat pasionaţilor de muzică house, trance, electro şi tehno, şi Romania, the Carpathian Golden Stage, unde au cântat atât trupe româneşti, cât şi maghiare.
În prima zi, fanii genului crossover s-au putut delecta cu show-ul trupei germane Guano Apes. Vocalista, Sandra Nasic, a oferit un spectacol de zile mari, remarcându-se prin atitudinea dură şi provocatoare. Pe scena Kiss au cântat idolii postgrunge K’s Choice, o trupă belgiană de mare clasă care i-a introdus pe tinerii prezenţi în faţa scenei într-o atmosferă folk-rock. R.O.A au putut fi ascultaţi la scena Talent, unde au oferit o prestaţie bizară. Auditoriul a fost confuz când şi-a dat seama că formaţia suna total diferit live faţă de cum se aude pe disc.
26 august a însemnat a doua zi de Peninsula, dedicată rock’n’roll-ului contemporan. Canadianul Danko Jones, susţinut de JC la chitară bas şi Atom Willard la tobe, a incitat spiritele auditoriului prin muzica de calitate şi discursuri picante. Tot în a doua zi a cântat şi The Mood, o trupă autohtonă cu iz british, care a făcut senzaţie în rândul publicului mai tânăr, amator de muzică indie. A treia zi l-a adus pe scenă pe Iggy Pop, regele neîncoronat al punkului. La 64 de ani, bunicul rebelilor din toată lumea a cântat la bustul gol, dezvăluind publicului o siluetă mai mult decât îngrijită. Legendarul artist a prestat alături de veteranii de la „The Stooges”.
În ultima zi, peninsularii au fost încântaţi de Classic Beat Orchestra, o trupă formată din muzicieni de formaţie clasică, tineri care au reinterpretat o serie de melodii simfonice. Prestaţiile aşteptate cu nerăbdare au fost cele ale trupelor Hammerfall şi Within Temptation. Primii ne-au arătat cum se face un heavy-metal de calitate, în timp ce Within Temptation a oferit un spectacol mai sensibil. Sharon Den Adel a strălucit în ţinute de inspiraţie gotică, iar vocea ei puternică a acoperit rumoarea celorlalte scene. Şi da, tânăra de 36 de ani, mămica a trei copii, este şi mai frumoasă în realitate! În mare, ediţia a fost una reuşită, deşi a adus mult mai puţini oameni decât în anii trecuţi.
La capitolul „puncte slabe”, probabil cea mai mare problemă a fost faptul că, din păcate, s-au făcut simţite anumite tensiuni de natură etnică. Acest lucru i-a afectat în mod deosebit pe jurnaliştii români care s-au confruntat cu probleme mai delicate, precum lipsa de profesionalism a staff-ului care a acordat preferenţial anumite privilegii. La aceasta s-au adăugat atitudinea arogantă şi nepoliteţea unora dintre organizatorii angajaţi pentru a se ocupa de presă. Punem breşele în profesionalismul staff-ului şi micile greşeli organizatorice pe seama tinereţii festivalului, care mai are încă multe de învăţat de la evenimente asemănătoare ce se desfăşoară în străinătate.
Cu toate acestea, cei mai mulţ i peninsulari s-au simţit foarte bine şi au plecat de la eveniment cu zâmbetul pe buze. S-au legat prietenii, s-au schimbat experienţe, s-a cultivat multiculturalismul în rândul acelora care înţeleg anumite realităţi şi, nu în ultimul rând, s-a ascultat foarte multă muzică bună. Sperăm să avem parte de aceeaşi distracţie şi la Peninsula 2012.
