Aşa cum am mai arătat în dezbaterea noastră, casele vechi, în majoritatea lor, prin valenţele arhitecturale dar şi prin istoria lor, prezintă oportunităţi deosebite pentru a fi repuse în circuit şi folosite ca funcţiunea lor originară rezidenţială sau prin schimbarea acesteia şi reconversia către alte funcţiuni. Întreprinderea nu este nici uşoară şi nici ieftină. În toate cazurile este necesar un proiect bun care deseori implică restaurări costisitoare.
Desigur, ideal ar fi ca aceste case să fie folosite cu destinaţie rezidenţială, aşa cum au fost concepute de la început. Problema este că stilul de viaţă a suferit schimbări majore şi multe lucruri nu se mai potrivesc noilor necesităţi. Ca un exemplu, casele vechi şi chiar vilele mai moderne din perioada interbelică aveau o singură baie (la etaj, unde erau şi dormitoarele), în timp ce casele actuale tip vilă au cel puţin două băi. Deasemenea, casele noi prezintă un consum energetic scăzut în timp ce reabilitarea caselor vechi din punct de vedere energetic poate întâmpina probleme dificil de rezolvat sau foarte costisitoare. De exemplu, ţevile instalaţiilor îmbătrânite, cablurile electrice din pereţi neprotejate, sistemul de încălzire, etc.
Se poate face o listă lungă cu noile destinaţii pe care le pot avea casele vechi. Între acestea se pot enumera: restaurante, cazinouri, ceainării, berării, terase, cofetării, magazine, showroom-uri, concept stor-uri, muzee, galerii de artă, centre culturale, centre de business, cluburi, saloane care găzduiesc evenimente, saloane de înfrumuseţare, hoteluri, grădiniţe, şcoli de muzică/dans, clinici (dentare), etc. În multe cazuri, acest tip de întreprinderi sunt uşurate de faptul că iniţial aceste case au fost construite cu “prăvălie” la parter, etajul fiind destinat locuirii de către familie.
Sediu social sau birouri
Nu mai puţin important este faptul că multe case pot reprezenta o soluţie bună ca sediu de firmă/clădire de birouri pentru companii mici ce au ca personal circa 10 – 25 de angajaţi. Un prim avantaj, deloc de neglijat, mai ales în anumite situaţii în care compania mizează pe un anumit statut, îl prezintă tocmai faptul că se prezintă ca ceva deosebit, cu stil. Şi în Occident (dar fenomenul este în creştere şi la noi) sunt multe companii care îşi au sediul în astfel de case istorice care impun respect şi seriozitate, transmit astfel ataşamentul faţă de anumite valori: tradiţie, istorie, familie. Un avantaj deloc de neglijat este faptul că, de obicei, preţul închirierii unei astfel de proprietăţi poate fi sensibil mai scăzut în comparaţie cu o suprafaţă echivalentă într-o clădire nouă de birouri.
O casă veche situată central sau chiar ultracentral, aflată într-o stare proastă dar având o structură de rezistenţă în continuare bună poate fi achiziţionată de firmă la un preţ acceptabil (dat şi de faptul că, aşa cum am arătat în episoadele precedente, oferta este mare), renovată şi amenajată personalizat, în funcţie de nevoile proprii ale companiei.
Avantaje vs. dezavantaje
Un prim avantaj major, din acest punct de vedere, îl au chiar firmele specializate în domeniul construcţii, amenajări, finisaje sau chiar din domeniul imobiliar. Foarte importantă este restaurarea corectă a arhitecturii şi în special a detaliilor şi finisajelor, aceasta reprezentând cartea de vizită a companiei. Spaţii nelocuibile, cum sunt podurile sau chiar subsolul pot fi amenajate în urma unor proiecte bune şi transformate în spaţii de birouri suplimentare, zone de prezentare sau spaţii de depozitare.
Spaţiile destinate iniţial livingului, sufrageriei şi salonului pot fi rezervate pentru întâlniri, discuţii şi evenimente speciale. Aici îşi poate avea bine locul decoraţiuni speciale, cum sunt tablourile sau chia statuete şi este indicat să se păstreze elemente iniţiale cum sunt şemineul sau sobele. În dormitoarele şi alte încăperi, la mansardă, demisol sau chiar la subsol pot fi plasate birourile propriu-zise.
Aşa s-a procedat cu mult succes în cazul Palatului Noblesse care a fost prezentat într-unul din episoadele precedente. În cazul în care compania se ocupă chiar de amenajări, mobilier, decoraţiuni şi accesorii, casa poate reprezenta un avantaj excelent prin amenajarea unor funcţiuni (dormitor, cameră copil, birou, baie, bucătărie) cu obiectele comercializate şi prezentarea lor potenţialilor clienţi.
Existenţa unei singure băi nu reprezintă un impediment, aceasta putând fi transformată în grup sanitar suficient pentru angajaţii firmei.
Un alt avantaj este constituit de faptul că, de obicei, aceste case au terase şi curte iar aceste spaţii pot fi folosite ca loc de retragere, fumat sau chiar în organizarea de evenimente.
Desigur, sunt şi multe inconveniente, în primul rând legate de restaurarea în sine dar şi de reabilitarea şi adăugarea de instalaţii în ceea ce priveşte încălzirea, ventilarea, canalizarea, protecţia la foc, etc. În prezent orice companie are necesităţi mari de echipamente şi instalaţii de comunicare, precablarea structurată a clădirii fiind deosebit de importantă. Cabluri întinse pe parchet nu rimează cu o astfel de clădire. Reuşita stă în proiectul de reabilitare şi renovare care trebuie să prevadă toate aceste probleme şi să le găsească o rezolvare adecvată. Soluţii există pe piaţă şi ele pot fi implementate cu succes dacă se lucrează cu specialişti competenţi. Trebuie deasemenea să se găsească un echilibru care, pe de o parte, să menţină elementele de valoare a vechii case iar, pe de altă parte, să asigure o funcţionare care să corespundă nevoilor contemporane.
O viață nouă pentru casele vechi. Posibile soluții
Maria Alexe – Universitatea Tehnică de Construcții București
Este foarte greu să fie păstrate vechile case bucureștene, dacă nu li se găsește o funcție practică în contemporaneitate și nu se realizează modernizarea instalațiilor. Adevărata problemă este cum se realizează această adaptare în așa fel încât să nu fie afectat stilul clădirii, păstrând spiritul viu al casei și atmosfera caldă din trecut.
Ideal ar fi ca aceste case să devină muzee și să ilustreze un anumit mod de locuire. S-a făcut acest lucru cu mult succes în cazul casei Melik, muzeului Victor Babeș, casei Arghezi de la Mărțișor, dar nu e o soluție generală. Există în București multe case care au aparținut unor personalități ale vieții culturale și care sunt acum locuite în cel mai fericit caz de urmași lor, din păcate cele mai multe au fost deja transformate și nu au decât puține elemente din trecut, amintind de iluștri locuitori.
O soluție ar fi transformarea lor în instituții culturale. Un exemplu pozitiv îl reprezintă Casa Cesianu (Artmark), ca și cel al Librariei Cărturești care a pus în valoare casa Sturza și fostul sediu al băncii Crissovelonni din strada Lipscani. Aceste păstrează elementele arhitecturii originale, fiind în același timp funcționale, imagine pozitivă a unor case vechi.
La Casa Pillat (strada Nicolae Iorga colț cu Calea Victoriei) sunt evidente caracteristicile neoclasicismului, feroneria amplă, cu linii drepte din zona intrării fiind menită să ofere o prima impresie de eleganţă. Casa a fost achiziționată prin anii ‘90 de firma de consultanță Linklaters. Vizitând casa, la invitația directorului canadian, Monica Pillat regăsește cu greu atmosfera din casa bunicilor, deși proprietarii au plecat de la ideea de a păstra arhitectura originală. Se oferă să aducă câteva fotografii și obiecte care să recreeze eleganța acelor timpuri. Este refuzată politicos, dar ferm de domnul director ”Nu, categoric nu [..] noi folosim toate camerele, iar restul imobilului e ocupat de birouri. Apoi o firmă e o firmă, nu muzeu.”(Casele vieților noastre, Humanitas, București, 2015, p 241)
Transformarea unora dintre aceste case în restaurante, deși în multe cazuri a generat modificări catastrofale pentru fațada sau interiorul imobilului (casa Luchian, casa Cellei Delavrancea, devenită restaurant chinezesc), nu trebuie respinsă în totalitate. Casa Elenei Lupescu de pe bulevardul Pache Protopopescu este un exemplu pozitiv. La fel este și restaurantul La ceaunul crăpat strada Caragiale, restaurant situat într-o frumoasă casă de sfârșit de secol XIX.
Organizarea unor festivaluri, târguri sezoniere, concerte, expoziții tematice reprezintă o altă soluție pentru revitalizarea unor spații vechi, devenite nefuncționale. Organizate mai ales pentru a strânge fonduri, aceste evenimente nu au putut acoperi cheltuielile de restaurare, dar au putut salva temporar imobilele, mai ales pentru că le-au adus în atenția publicului și potențialilor investitori.
Am amintit câteva exemple de bună practică ce pot reprezenta puncte de pornire pentru proiecte de succes. În toate acest cazuri soluția pozitiva s-a datorat bunului simț și nivelului de cultură al proprietarilor. Este evident nevoie de o legislație coerentă care să stabilescă în ce măsură anumite modificări, necesare pentru a adapta funcțiile casei cerințelor contemporane, sunt permise. Recentul proiect care prevede amendarea proprietarilor ce nu își îngrijesc fațadele rezolvă prea puțin, fiindcă în lipsa unor măsuri de sprijin în favoarea lor și a păstrării elementelor autentice nu ajută la restaurarea corectă și deci nu este o soluție ce conduce la salvarea imaginii identitare a unui oraș.
Există intenții bune ce rămân simple proiecte în absența unei legislații și a unei finanțări corespunzătoare. Taxele mari de vizitare nu sunt o soluție, fiindcă alungă vizitatorii și sunt de fapt insuficiente pentru o restaurare serioasă.
