Actorii profesionişti care joacă de obicei pe scena teatrului Nottara au cedat locul din lumina reflectoarelor unor oamenii pasionaţi care îşi aşteaptă nerăbdători clipa de libertate – deţinuţi din mai multe penitenciare din România.
„Putem să facem linişte două minute în sală, vă rog, să îmi dau seama ce este zgomotul ăla”, se aude din faţa scenei în timp ce privirea regizorului fulgeră grupul gălăgios. Linişte şi apoi o avalanşă de indicaţii, aşa a început repetiţia pentru prima reprezentaţie din cadrul Festivalului de Teatru al Deţinuţilor.
Ceea ce deosebeşte această repetiţie de o zi normală din spatele culiselor sunt actorii care nu sunt profesionişti, ci deţinuţi din nouă penintenciare din România.
Măsuri de securitate şi distracţie
Emoţia şi fericirea de pe scenă este evidentă oricui, dar atmosfera din sală este încordată probabil şi datorită gardienilor care împânzeau încăperea. Nimeni nu avea voie să treacă de ei fără permisiunea unuia dintre organizatori, iar fiecare deţinut se deplasa numai însoţit de un paznic.
„Sunt foarte multe măsuri de securitate care au fost luate, nu vom avea parte de incidente. Aici este un eveniment pozitiv, deţinuţii sunt foarte fericiţi că se află pe scena teatrului Nottara”, spune Johanna Popescu, de la Administraţia Naţională a Penintenciarelor.
La etajul clădirii se află cabinele actorilor, fiecare penintenciar fiind „îngrămădit“ într-o cameră mică, păzită de mai mulţi gardieni. La etajul al treilea, penintenciarul din Oradea aşteaptă cu nerăbdare momentul în care vor urca pe scenă. Între timp, deţinuţii profită de prezenţa unor aparate de fotografiat şi cer cu zâmbetul pe buze să fie imortalizaţi într-o poză, doar sunt vedete pentru o zi.
Momente de libertate
Deţinuţii care participă la festivalul de teatru sunt fericiţi pentru că în aceste zile se pot bucura de puţină libertate. „Te simţi liber, mult mai liber”, spune Ionuţ de la penintenciarul Codlea, închis pentru tâlhărie şi omor.
El a participat şi la prima ediţie a festivalului şi spune că îi place foarte mult să fie pe scenă, mai ales datorită acelui sentiment pe care îl are când primeşte aplauze şi recunoştiinţa publicului.
Bărbatul recunoaşte că i-ar face plăcere să continue cu această pasiune şi când va ieşi din închisoare, peste vreo trei-patru ani. Dar se teme de faptul că societatea nu îi va oferi şansa să ajungă pe o scenă de teatru pentru că el vine din altă lume – „lumea de după gratii”.
Proiectul de reintegrare socială derulat de Asociaţia Naţională a Penintenciarelor, în colaborare cu Asociaţia A.R.T Fusion a fost foarte bine primit printre deţinuţi. Datorită acestui eveniment ei au şansa să se simtă liberi la repetiţii şi la spectacol, dar şi fac ceva folositor, spune un alt deţinut de la penintenciarul din Oradea.
Închis de zece ani pentru înşelăciune, Costin spune că implicarea în acest festival i-a schimbat viaţa în bine.
„M-a schimbat foarte mult pentru că mi-am descoperit nişte talente ascunse pe care nu ştiam că le am, nu ştiam că pot fi în stare să joc pe scena unui teatru”, spune el.
Deşi repetiţiile erau aşteptate întotdeauna cu nerăbdare, la început s-au dovedit a fi dificile pentru că nici unul dintre membrii echipei nu înţelegea îndicaţiile regizorului, povesteşte bărbatul.
Dar treptat, cu ajutorul regizorului Florian Silaghi, care a ştiut cum să îi încurajeze, trupa de teatru a devenit o adevărată echipă şi au ajuns chiar şi să se distreze pe scenă.
Pentru deţinutul din Oradea este o adevărată onoare faptul că a fost ales să participe la acest festival. „Pentru mine înseamna foarte mult sa joc la Nottara, cred că şi dacă aş fi în libertate ar însemna foarte mult să ajung aici. Am trăit o experienţă mare”.
Festivalul de teatru al deţinuţilor este un spectacol realizat în întregime de cei din penintenciare, chiar şi prezentatorul este un deţinut de la închisoarea din Baia Mare- Virgil, în vârstă de 55 de ani.
Bărbatul a participat la prima ediţie a festivalului, dar anul acesta penintenciarul lui nu a mai avut trupă şi s-a decis să vină în calitate de prezentator.
Noul rol îi provoacă mai multe emoţii bărbatului care se uită năucit la blitz-ul unui aparat de fotografiat şi repetă încontinuu că aşteaptă o doamnă care îi va spune ce trebuie să facă.
Experienţă unică
Nu doar actorii – deţinuţi au avut parte de o experienţă inedită prin proiectul festivalului de teatru. Chiar şi regizorii spun că au învăţat multe în această perioadă.
Regizorul piesei „Transplantul”, interpretată de trupa de deţinuţi din Oradea- Florian Silaghi spune că a acceptat să colaboreze pentru realizarea acestui proiect din curiozitate, ca o experienţă personală.
„A fost o experienţă unică, trecând peste toate prejudecăţile cum că sunt criminali sau tâlhari. Sunt şi ei oameni cu care am discutat absolut normal, nu au existat probleme de nici un fel”, spune regizorul.
Silaghi afirmă că în timpul colaborării cu trupa de teatru din penintenciar a întâmpinat aceleaşi dificultăţi ca în timpul repetiţiilor cu nişte actori amatori, adică probleme de exprimare, dicţie sau mişcare scenică.
Deţinuţii sunt lăudaţi de regizor care spune că aceştia au luat munca lor în serios, erau implicaţi şi nerăbdători să îşi repete rolurile.
Importanţa reintegrării deţinuţilor
„Ideea principală a festivalului de teatru este de a le oferi o viaţă cât mai aproape de normalitate deţinuţilor”, spune Johanna Popescu de la Administraţia Naţională a Penintenciarelor.
Ea consideră că acest proiect este forte important deoarece încearcă să îi reintegreze pe deţinuţi în societate. Johanna Popescu crede că societatea trebuie să îi accepte pe deţinuţi după ce vor fi eliberaţi pentru ca aceştia să nu fie tentaţi să comită din nou o infracţiune.
„Oamenii trebuie să înţeleagă că dacă îi ajutăm pe deţinuţi ne ajutăm pe noi înşine pentru că va exista o victimă mai puţin, o infracţiune mai puţin”, spune reprezentanta Administraţiei Naţionale a Penintenciarelor.
