Săptămâna Mare și Săptămâna Luminată reprezintă un timp care are în centrul său spiritual misterul Învierii Domnului. De această perioadă sunt legate numeroase tradiții și obiceiuri, unele cu rădăcini precreștine, care au fost sublimate de creștinism.
În Săptămâna Mare, preoții slujesc îmbrăcați în veșminte roșii. Această culoare simbolizează sacrificiul Mântuitorului. În această săptămână, în bisericile bizantine, ortodoxă și greco-catolică, sunt citite Deniile. Miercuri seară, în diferite orașe din Transilvania, sunt organizate procesiuni asemănătoare cu cele care au loc la Ierusalim. Un tânăr poartă pe umeri o cruce de lemn, în amintirea Crucii Mântuitorului. El este însoțit de alți tineri, înveșmântați într-un mod care aduce aminte de echipamentul purtat de legionarii romani, care l-au biciuit pe Isus Cristos. În Cluj, procesiunea se încheie în catedrala greco-catolică Schimbarea la Față, unde este depusă crucea de lemn. De ea, sunt prinse mici cruci de hârtie.
”Aceste cruci de hârtie simbolizează păcatele noastre, pe care ni le răscumpără Isus Cristos”, spune una dintre credincioasele care participă la această ceremonie. An de an, la procesiune ia parte și episcopul greco-catolic PS Florentin Crihălmeanu. Înaltul ierarh greco-catolic spală în Joia Mare picioarele a 12 studenți la Teologie, în amintirea gestului similar făcut de Mântuitor celor 12 apostoli. Tot în această perioadă, mulți credincioși practică devoțiunea Calea Crucii, formată dintr-o succesiune de rugăciuni rostite în fața a 14 icoane care redau fiecare câte o etapă din drumul pe Golgota parcurs de Isus Cristos. Devoțiunea este de origine latină, însă, în perioada interbelică, a fost adoptată de Biserica Greco-Catolică, iar după anul 1948, după interzicerea acestui cult religios și preluarea lăcașurilor de cult greco-catolice de către Biserica Ortodoxă, în multe comunități Calea Crucii a fost păstrată și de către credincioșii azi ortodocși. Vinerea Mare este zi aliturgică. În amintirea perioadei în care Mântuitorul a fost depus în mormânt, nu este consacrată euharistie, iar credincioșii care se cuminecă primesc euharistie înainte sfințită.
Tradiții păstrate în Munții Apuseni
O zonă în care tradițiile sunt păstrate la mare cinste sunt Munții Apuseni. ”În satul Dealu Negru, în Săptămâna Mare, toți postesc, mai ales cei care nu au reușit să țină postul în celelalte săptămâni. Este vorba de o curățire spirituală și trupească înainte de Paști. Oamenii se spovedesc, pentru a întâmpina sărbătoarea Învierii Domnului cu sufletul curat. Sătenii fac curățenie în case și în gospodării. O atenție specială este acordată preparării bucatelor tradiționale. De pe masa de Paște nu lipsesc ouăle roșii, drobul și friptura de miel, precum și diferite mâncăruri din carne de pasăre, mai puțin din carne de porc. Gospodinele pregătesc cozonaci cu nucă, rahat sau stafide, pe care îi coc în cuptorul cu lemne, situat de obicei în curte. Din nici o casă nu lipsesc sarmalele, care sunt servite cu smântână preparată în gospodărie. Chiar dacă Munții Apuseni reprezintă o zonă care nu are tradiție în cultivarea viței de vie, deci nici cultura vinului nu este dezvoltată în gastronomia locală, de Paști, fiecare familie se aprovizionează cu vin adus de la câmpie, pentru a serba așa cum se cuvine Învierea. Cel mai important moment este participarea la Utrenia Învierii, oficiată noaptea, când oamenii înconjoară biserica cu lumânări în mâini.
Mai demult, când un preot deservea mai multe biserici, slujba începea la miezul nopții într-una dintre ele, iar apoi preotul pleca la celelalte lăcașuri de cult, iar slujbele se terminau la 4.00 dimineața. În trecut, duminica, în prima zi de Paști, în sat era organizat jocul sau hora, la care participau toți oamenii din sat, dar și invitați din satele vecine, indiferent de vârstă, de ocupație sau dacă erau căsătoriți sau nu. Acum, este organizat în fiecare an Balul de Paște, care este găzduit de Căminul cultural. Sunt aduși muzicanți localnici, care vin cu instrumentele tradiționale, dar și cu acordeon, saxofon, clarinet și tobă”, spune rectorul interimar al Universității Avram Iancu, Mircia Giurgiu. El mai spune că ”în prima zi de Paște, un obicei care este un ritual de prosperitate, are loc în felul următor: gospodarul scoate din fântână o găleată cu apă proaspătă, în care pune bănuți, apoi fiecare membru al familiei se spală pe față cu apa respectivă. Și tot în prima zi de Paște, înainte de masă, oamenii ciocnesc ouă roșii”, mai spune Mircia Giurgiu, care este de profesie antropolog. În alte zone din Transilvania, cum ar fi județul Mureș, oamenii primesc în biserică ”paști”. Este vorba de un amestec de pâine și de vin, neconsacrate, care sunt de fapt Cina Domnului, o tradiție calvină preluată de Biserica Ortodoxă, apoi de cea Greco-Catolică în timpul în care ortodocșii din Transilvania erau puși sub ascultarea unui superintendent calvin. Ulterior, această tradiție a fost preluată și de greco-catolici.
În Moldova, de Învierea Domnului este pregătită o prăjitură specială, numită pască, al cărei ingredient principal este brânza de vaci. Duminica, gospodinele se duc la biserică cu un coș în care pun pasca, bucăți de cozonac, o sticlă de vin și ouă roșii, pentru a fi binecuvântate de preoți. O parte din ele sunt împărțite celor prezenți în biserică, iar o altă parte este servită apoi la masa de Paști.
