Războiul dezvăluie multe lucruri, mai ales tragice. Printre acestea se numără modul în care geografia continuă să aibă puterea de a provoca conflicte și de a influența atât modul în care sunt luptate, cât și consecințele lor teribile. Conflictul dintre Ucraina și Rusia își ia acum locul într-un panteon sumbru de exemple.
Între Rusia și restul Europei se află Munții Carpați. Al treilea lanț muntos ca lungime al Europei se ridică în sudul Poloniei și se leagănă spre sud într-un arc înainte de a se extinde în România. După aceea, pământul plat coboară până la Marea Neagră. De-a lungul istoriei, dacă o armată mare a vrut să se apropie de Rusia dinspre vest, Carpații au stat în cale, forțând-o să ocolească spre sud sau nord în jurul lanțului, mai de obicei spre nord. Acest teren plat din nord se numește Polonia – este cel mai îngust punct al Câmpiei Europei de Nord, care se întinde până în Franța. Odată ce o armată invadatoare se îndreaptă spre est prin Polonia, câmpia se lărgește din nou de-a lungul graniței cu Rusia.
Rusia a fost invadată de mai multe ori din această direcție, cel mai faimos de armata lui Napoleon în 1812 și de Hitler în 1941. Prin urmare, Rusia a încercat în mod repetat să astupe diferența – să ocupe Polonia, cel mai recent în timpul Războiului Rece. În caz contrar, poziția de rezervă este de a ocupa sau controla terenul imediat în fața acestuia ca zonă tampon – Belarus și Ucraina.
De asemenea, Rusia caută întotdeauna acces la un port cu apă caldă. La nord, marina sa este înconjurată de pachetul de gheață pentru o parte a anului și forțată să navigheze într-un spațiu restrâns atunci când navighează din Marea Baltică și prin strâmtoarea Skagerrak pentru a ajunge la Marea Nordului.
Putin a reușit să folosească această istorie și slăbiciune geografică pentru a obține sprijin acasă, jucând pe memoria colectivă a țării sale și cu temerile față de lumea exterioară.
În 2014, Rusia a ocupat o fărâmă din Ucraina ca zonă tampon subțire și a anexat Crimeea pentru a se asigura că va avea portul cu apă caldă Sevastopol pe perpetuitate, spre deosebire de împrumut. În 2022 s-a simțit suficient de puternic pentru a încerca să ia restul.
Războiul a adus forțele rusești în Belarus și spre granița poloneză. De asemenea, i-a poziționat lângă Suwalki Gap – o graniță scurtă de doar 40 de mile între Polonia și Lituania. La un capăt se află exclava rusă Kaliningrad, unde trăiesc 15.000 de soldați ruși; pe de altă parte se află Belarus. Dacă ar fi capabili să reducă diferența, chiar și cu Finlanda și Suedia ca membre NATO, Lituania, Letonia și Estonia ar fi efectiv tăiate, deoarece este singura rută terestră prin care NATO poate consolida cele trei state baltice ușor armate.
Prezența Rusiei în Belarus înseamnă, de asemenea, acces direct în Polonia pe un front larg. Forțele sale din regiune se află de obicei chiar în interiorul Rusiei, la Poarta Smolensk, un teritoriu de 80 de mile lățime între sistemele fluviale Dzwina și Nipru. Forțele militare care se deplasează în sau din Rusia sunt adesea canalizate prin ea. Acum, armata rusă care păzește în mod normal poarta poate avansa prin Belarus, ceea ce face Polonia și alte țări nervoase.
Dar, în ciuda acestor poziții de forță, Kremlinul descoperă că legea consecințelor neintenționate este rareori mai aplicabilă decât în timpul războiului. Putin se aștepta ca NATO și Uniunea Europeană să se împartă între șoimi și porumbei. În schimb, NATO și-a redescoperit rațiunea de a fi, iar UE s-a reunit în mare parte.
Consecințele au fost dramatice. Germania a renunțat la vinovăția postbelică din ultimii 75 de ani și s-a înăsprit, anulând Nord Stream 2, proiectul masiv de gazoduct între Germania și Rusia și angajându-se să cheltuiască mai mult pentru apărare. Ungaria a fost, de asemenea, nevoită să facă o alegere: între Moscova sau Bruxelles.
Ungaria este aproape de Rusia, deci are o atracție puternică, amplificată de atracția pentru premierul maghiar Viktor Orban a unui coleg naționalist „om puternic”. Dar geografia și istoria sunt, de asemenea, în joc. După primul război mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost dezmembrat, regiuni întregi fiind transferate în alte țări. Printre aceștia se număra și Transcarpatia, aflată sub controlul maghiar de o mie de ani. A ajuns în ceea ce este acum Ucraina, la granița cu Ungaria. Aproximativ 150.000 de etnici maghiari trăiesc în ceea ce se numește regiunea Zakarpattia și au existat de mult timp tensiuni cu privire la dreptul lor de a-și folosi limba maternă.
Opțiunea preferată a Budapestei este să recâștige ceea ce ea consideră pe nedrept „pămînturi pierdute”, dar nu în măsura în care pretinde legal Transcarpatia. Cu toate acestea, combinația dintre istorie și dependența de energia rusă a dictat răspunsul politic al Ungariei la războiul de alături.
Aproximativ 65% din petrolul Ungariei și 75% din importurile sale de gaze provin din Rusia și a refuzat să se alăture sancționării sectorului energetic al Rusiei: chiar în această săptămână a fost de acord să plătească o factură restante datorată de operatorul de conducte petroliere din Rusia către ucraineană. Autoritățile. De asemenea, Ungaria nu a fost dispusă să ofere ajutor militar Ucrainei și nu va permite armelor NATO să tranziteze teritoriul său în drum spre Ucraina – aparent pentru a proteja Transcarpatia și ungurii care trăiesc acolo.
Procedurile administrative mult amenințate de reducere a finanțării UE către Ungaria, datorită standardelor sale privind statul de drept, au fost lansate în sfârșit după ce Budapesta nu a reușit să se alăture restului UE pentru a condamna războiul de alegere al lui Putin. Pe termen lung, clasa politică maghiară va trebui să aleagă între cine consideră că este cel mai bun partener pe termen lung pentru țara lor.
Pe flux consecințele. O nouă Cortina de Fier este trasă în toată Europa, care se întinde de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Turcia ieșea din NATO, dar acum, văzând o Rusie înclinată să domine bazinul Mării Negre, știe că cel mai bun pariu pentru a rezista acestui lucru este să rămână în alianță.
Linia teoretică a acestei noi diviziuni în Europa poate fi trasă mai departe – de-a lungul granițelor Iranului și republicilor din Asia Centrală și până la Marea Chinei. Pe de o parte sunt democrațiile industrializate, majoritatea având ca garant suprem al securității SUA; pe de altă parte sunt statele autoritare, dominate în mare parte de China. India este gata deocamdată – încet să condamne războiul de agresiune al Rusiei pentru că vrea să mențină Moscova pe partea dreaptă – dar va fi mai greu dacă va izbucni o criză majoră între națiunile democratice și China.
Efectele secundare ale violenței lui Putin au fost resimțite în întreaga lume și nu doar în ceea ce privește relațiile geopolitice. Rusia și Ucraina sunt mari producători de grâu; 26 de țări se bazează pe acestea pentru mai mult de jumătate din importurile lor anuale. Războiul a dus la lipsuri și creșteri de prețuri chiar în țările care își pot permite cel mai puțin. Grim Reaper invadează Ucraina, iar copiii din Egipt și Yemen sunt înfometați. De ce? Puterea geografiei.
Tim Marshall este autorul cărții The Power of Geography and Prisoners of Geography, publicată de Elliott & Thompson
