Colegiul Imperial de la Londra (ICL) prezintă rezultatele cercetărilor epidemiologice proprii care au furnizat informările pentru decizionalii din Marea Britanie și alte state în ultimele săptămâni cu privire la COVID-19, care a infectat, conform ultimelor informații, peste 204 000 de persoane și care a ucis 8 270. În absența unui vaccin, cercetărorii de la ICL pun accentul pe potențialul mai multor măsuri de sănătate publică, așa-numitele intervenții non-farmaceutice, focusate să reducă ratele de contact ale populației, și, de aici, să limiteze transmiterea mai departe a virusului.
Studiul Colegiului Imperial s-a aplecat, printr-un model de microsimulare, asupra a două state, Marea Britanie și Statele Unite, și a conclus că eficacitatea oricărei intervenții în condiții de izolare este cel mai probabil să fie limitată, necesitând ca multiple intervenții să fie combinate pentru a avea un impact substanțial asupra transmiterii virusului.
Strategii de intervenție: atenuarea și suprimarea
Cele două strategii fundamentale cu potențial sunt: a) atenuarea, concentrată pe încetinarea, dar nu neapărat pe oprirea răspândirii epidemice, care reduce vârfurile cererii de asistență medicală prin protejarea celor aflați în cel mai mare risc de boală severă din cauza infecției și b) suprimarea, care își propune să inverseze creșterea epidemică, reducând numărul de cazuri la niveluri limitate și menținând situația respectivă indefinit. Fiecare abordare are propriile sale greutăți.
Cercetătorii de la ICL au descoperit că politicile optime pentru strategia atenuării (și anume combinarea izolării acasă a cazurilor suspecte, carantină la propria locuință pentru cei care trăiesc în aceeași gospodărie cu cei suspectați de infectare, distanțarea socială a bătrânilor și a celor aflați în risc de formă severă a bolii) ar putea reduce cu două treimi cererea de asistență socială, iar mortalitatea ar putea fi înjumătățită în acest fel. În orice caz, o epidemie atenuată ar produce totuși, cel mai probabil, sute de mii de ucideri și suprasolicitarea sistemelor de sănătate. Tocmai de aceea, pentru statele care au capacitatea să aplice suprimarea, aceasta rămâne opțiunea preferată.
Suprimarea ca strategie
În cazurile Marii Britanii și Statelor Unite, suprimarea presupune, la nivel minimal, combinarea distanțării sociale a întregii populații, izolarea acasă a cazurilor de infectați și carantină pentru membrii familiei lor. La asta se poate adăuga închiderea școlilor și universităților. Provocarea cea mai mare a suprimării este faptul că acest tip de pachet de intervenție intensivă, sau ceva echivalent în eficiență la reducerea transmiterilor, va necesita menținerea măsurilor până când vaccinurile devin disponibile (posibil 18 luni sau mai mult), altminteri predicția cercetătorilor este că transmiterile s-ar ”replia” dacă intervențiile ar fi relaxate.
Strategia atenuării ar permite secerarea multor vieți
În scenariile făcute de cercetătorii ICL privind populațiile din Marea Britanie și Statele Unite, dacă nu s-ar lua măsuri din partea autorităților (deci izolarea ar fi voluntară, ținând de responsabilitatea și civismul fiecărui individ în parte), în aproximativ 3 luni s-ar ajunge la vârful mortalității (ceva mai rapid și mai devastator în cazul englez, fiindcă suprafața țării este mai mică), cu o rată de infectare de 81%, la 510 000 de victime la britanici și 2,2 milioane la americani.
Cea mai de succes strategie de atenuare aplicată la Marea Britanie și SUA ar permite o epidemie de relativă scurtă durată, cu un total de 250 000 de ucideri în Marea Britanie și 1,1-1,2 milioane în SUA. Așadar, în prezent, suprimarea epidemică este singura strategie viabilă pentru a asigura populația de un număr cât mai limitat de decese.
