Chiar și conform standardelor sumbre ale sistemului de primire al Greciei, incendiul din lagărul de refugiați Moria este o catastrofă umanitară fără precedent. Cu toate acestea, a fost în întregime previzibil și nu este nici măcar primul incendiu din lagăr.
Guvernele grecești succesive au restricționat mișcările refugiaților nou-veniți pentru a susține acordul UE-Turcia. Drept urmare, facilitățile insulare nu sunt extrem de întinse. Tabăra Moria, concepută pentru a găzdui mai puțin de 3.000 de refugiați, găzduia aproximativ 13.000 de oameni, poate chiar mai mulți. Restricțiile suplimentare COVID-19 au însemnat că oamenii au fost izolați în condiții periculoase.
Tabăra Moria, foto credit : Twitter @we_are_solomon
Încă nu există o claritate a modului în care a început focul. Într-adevăr, aseară au izbucnit mai multe incendii. Este posibil să nu știm cine a aprins flacăra, dar cauzele incendiului sunt clare: o tabără mizerabilă cu peste patru ori numărul de oameni pe care o poate găzdui în siguranță; o populație locală care poartă povara unei politici a UE letale și nesustenabile; temeri legitime cu privire la COVID-19 în tabără și pe insulă; și un cocktail toxic de naționalism, conspirație și falsificare a fricii. Tot ce avea nevoie era un meci.
În acest moment, prioritatea imediată este de a găsi locuințe, hrană și apă pentru aproximativ 10.000 de refugiați fără adăpost. Guvernul elen pare să creadă că va putea reabilita Moria curățând resturile carbonizate ale structurilor existente și instalând corturi. Aceștia exclud transferul refugiaților pe continent din cauza temerilor că vor răspândi COVID-19. Localnicii de pe insulă au făcut, astăzi, blocaje rutiere pentru a preveni eforturile de reconstrucție. Opoziția lor este de înțeles; au fost vândute „soluții temporare” înainte ca acestea să fi durat de fapt ani de zile.
Se pare că majoritatea refugiaților vor rămâne fără adăpost pentru o perioadă îndelungată, dormind pe drumuri și trotuare, așa cum au făcut majoritatea noaptea trecută. În mod îngrijorător, guvernul părea să minimizeze numărul de persoane care necesită asistență, susținând că doar 3.500 de refugiați au fost rămas fără adăpost de la incendiu. Asta în ciuda propriilor oficiali care susțin că cel puțin 8.000 de locuri de cazare din Moria au fost distruse.
Tensiunile existente între localnici, migranți și ONG-uri de pe insulă s-au înrăutățit în ultimele luni și chiar mai mult în ultimele zile din cauza cazurilor COVID-19 din Moria. Este posibil ca aceste tensiuni să se înrăutățească în zilele următoare, deoarece guvernul permite – sau chiar amplifică – narațiunile toxice în încercarea de a devia vina de la sine către ceilalți.
Mulți au remarcat cât de norocos este guvernul, că nimeni nu a murit în incendiu. Și totuși Moria ucide oameni de ani de zile. Autovătămarea și sinuciderea sunt abundente; anul trecut un copil a murit din cauza deshidratării; înjunghieri, atacuri, canalizare deschisă, asistență medicală inadecvată sunt în fiecare zi. Zeci au murit în Moria; anul trecut, o mamă și un copil și-au pierdut viața într-un incendiu. Și totuși, ne întrebăm dacă ar fi existat decese cauzate de acest incendiu dramatic, reacția politică ar fi mai puternică? Oare Europa ar merge înainte ca Aylan Kurdi, tânărul băiat spălat pe țărmul turcesc în urmă cu cinci ani, cu strigăte de „niciodată niciodată”? Acesta este prețul grotesc necesar acțiunii?
Dacă actualul sistem de azil rămâne neschimbat, vom continua să avem astfel de catastrofe. Nu trebuie să fie așa. Pentru început, trebuie să închidem aceste tabere. Noul Pact al UE privind migrația prevede și mai multe tabere precum Moria, în ciuda tuturor dovezilor că acesta este elementul central al unei politici eșuate. Nu numai că aceste tabere nu reușesc să respecte standardele privind drepturile omului, subminând poziția UE în lume, dar nu reușesc să descurajeze oamenii disperați să fugă de război și sărăcie. Guvernul Greciei s-a angajat să transforme aceste lagăre în închisori, ceea ce le va face și mai periculoase pentru cei care caută refugiu în Europa.
Refugiați, Lesvos, Grecia, foto credit : Twitter @we_are_solomon
Orașele și regiunile din întreaga Europă s-au oferit să stabilească refugiații din aceste tabere. Statul german Renania de Nord-Westfalia a declarat că este dispusă să ia 1.000 de refugiați strămutați de incendiu. Există altele precum Brandenburg, Turingia și Berlin. Aceasta urmează unei lungi campanii a autorităților locale din toată Germania pentru a primi refugiați din insulele Greciei, o propunere blocată până acum de Ministerul Federal de Interne, care trebuie să verifice orice relocare. Mai multe voci ar trebui să se alăture celor care solicită guvernelor germane și altor guverne să permită acțiuni umanitare. Orașele din afara Germaniei s-au oferit, de asemenea, să ia refugiați și solicitanți de azil din Grecia – în special aproximativ 119 municipalități olandeze. Dorința și infrastructura pentru evacuare sunt acolo; acum trebuie să le extindem printr-un sistem permanent de relocare.
Fără o acțiune adecvată a UE, mă tem pentru Grecia. Atmosfera politică este deja profund toxică. Ieri, deoarece incendiul inițial încă ardea, oficialii Ministerului Politicii Migraționale au informat jurnaliștii că „ONG-urile străine” sunt responsabile de incendiu. Purtătorul de cuvânt al guvernului a susținut ulterior că incendiul nu a fost un accident și a refuzat să excludă implicarea turcească. De asemenea, mă tem că oportunitatea pentru consens și politica rațională ne scapă. Unii numesc acum Grecia – Ungaria Mediteranei. Dacă UE nu poate fi de acord asupra unei politici de azil, poate fi de acord că o singură Ungaria în UE este suficientă.
