N-am fost la Craiova, unde s-au desfăşurat, ca de obicei, cele mai multe evenimente din Festivalul Shakespeare. Nu ştiu dacă festivalul a avut succes la public sau nu. Desigur, pentru oamenii care au o legătură cu teatrul, vizionarea mai multor variante scenice după „Hamlet” poate fi foarte utilă. Mi se pare însă puţin probabil ca un spectator obişnuit să dorească să vadă douăzeci de „Hamlet”-uri în două săptămâni. Dar, cum ziceam, partea bună e tocmai prezenţa în Bănie şi în Capitală a unor trupe faimoase. E un bun prilej, chiar şi pentru publicul larg, să vadă „cum e la alţii”. Şi dacă e să dăm exemplu doar montarea lui Thomas Ostermeier, primul spectacol prezentat în festival la Bucureşti, jucat săptămânatrecută şi la Craiova, e clar că au avut ce vedea.
În 2007, în timpul Festivalului Naţional de Teatru, m-am decis în ultimul moment (mai exact cu vreo jumătate de oră înainte de începerea spectacolului) să intru la „Nora”, în regia lui Ostermeier. M-am îndreptat spre casa de bilete a Naţionalului bucureştean în speranţa că mai găsesc vreun loc rătăcit pe la balcon. Am avut marea surpriză să
descopăr că un sfert din locuri încă nu fuseseră vândute cu jumătate de oră înainte de spectacol. După ce s-a terminat reprezentaţia, tot ce învăţasem la şcoală despre „actualitatea textelor clasice” şi toate dicursurile despre cât de „contemporane” sunt anumite montări după clasici, mi s-au părut, deodată, nişte vorbe fără acoperire. Văzusem zeci de montări în care „actualitatea” se rezuma la decoruri şi costume moderne, în care se încerca „contemporaneizarea” problemelor, dar şi textul şi personajele şi temele păreau luate din cartea de istorie. Dar în „Nora” lui Ostermeier, textul lui Ibsen suna ca şi cum ar fi fost scris după anul 2000. Dacă tema emancipării femeii e uşor de înţeles, poate chiar banală, pentru un spectator contemporan, nu la fel se poate spune despre povestea care generează conflictul. E vreo problemă în lumea occidentală a secolului XXI că o femeie a contractat un împrumut? E grav că a făcut ce putea pentru a-i salva viaţa soţului? În acel spectacol, nici o replică, nici un gest, nici o acţiune, nici o problemă nu aparţinea altor vremuri. În plus, totul avea un tip de „firesc” de care nu mai văzusem demult.
În mod ciudat, deşi teatrele din Bucureşti au spectacolele vândute cu săptămâni înainte, indiferent de calitatea montărilor, la „Hamlet”-ul lui Ostermeier, prezentat în Festivalul Shakespeare, se mai găseau bilete în ziua reprezentaţiei. Cu atât mai surprinzător cu cât spectacolul, montat în 2008, este deja unul celebru pe plan internaţional. Cu atât mai mult cu cât, în viziunea regizorului neamţ, „Hamlet” devine aproape o comedie. Dar mai multe despre spectacol săptămâna viitoare.
Spectacole în Festivalul Shakespeare
Hamlet
Regia: Elizabeth LeCompte
The Wooster Group din New York
6,7,8,9 mai, ora 19.00, la Teatrul Bulandra, sala Toma Caragiu.
Pyramus & Thisbe 4You
Regia: Alexandru Dabija
9 mai, ora 19.00, Teatrul Odeon.
Hamlet
Regia: Laszlo Bocsardi
6,7,8 mai, ora 19.00, Teatrul Metropolis.
