Unul dintre cele mai ambiţioase festivaluri din România, care a crescut, precum Făt-Frumos, în patru ani cât Zmeul în zece, este Comedy Cluj, dedicat, după cum lesne se înţelege, filmului de comedie, şi localizat, aşa cum îi zice numele, în capitala Ardealului.
Cu o selecţie de primă mărime, anul acesta, Comedy Cluj a adunat pelicule premiate la festivaluri internaţionale de top, iar din juriu a făcut parte inclusiv un regizor nominalizat la Oscar pentru scurt metraj, Declan Cassidy. Acesta a declarat că două lucruri l-au uimit cel mai tare în viaţă: primul, faptul că filmul său, „Whatever Turns You On”, a fost nominalizat la Oscar şi al doilea, faptul că nu a luat totuşi Oscarul, dacă tot venise vorba.
Branduit deja puternic ca o capitală a filmului, Clujul se dovedeşte un candidat serios la titlul de capitală culturală europeană pentru 2020, fiind în cărţi şi pentru cel de capitală europeană de tineret pentru mult mai apropiatul an 2015. Publicul foarte tânăr, căci populaţia oraşului este aproape dublată de numărul de studenţi, educat de atâţia ani de TIFF, are un puternic apetit pentru film. Este perfect explicabil deci faptul că sălile de cinema au fost arhipline în timpul festivalului Comedy şi că acest eveniment iniţial micuţ a explodat pur şi simplu în acest al patrulea an de existenţă.
În tot oraşul puteai vedea simpaticul cameleon ce a reprezentat sigla ediţiei 2012. Horaţiu Dan, tânărul director al tânărului festival, ne-a explicat ce caută cameleonul în Cluj, după modelul neamţului „naturalizat” de Caragiale în Bulgaria. „Cameleonul ce-şi schimbă culorile în funcţie de mediul înconjurător reprezintă multiplele faţete ale comediei. Pentru că totuşi comedia nu înseamnă doar hohote de râs, ci şi un zâmbet vesel, un zâmbet amar sau chiar o lacrimă, pentru că ea, uneori virează în dramă, iar alteori de-a dreptul în tragedie. Comedia, ca şi viaţa, este cameleonică.”
Filmul şi teatrul şi-au dat mâna peste Cluj
Într-o îmbrăţişare frăţească a fratelui mai mic către cel mai mare, filmul a lăsat şi teatrului spaţiu de manifestare. Astfel, spectacolele „Absolut!”, al lui Alexandru Dabija, cu un Marcel Iureş mai cameleonic ca oricând, jucând şi un boschetar şi pe Ivan Turbincă şi pe Bunul Dumnezeu şi pe Sfântul Petru şi chiar pe dooamna cu coasa, dar şi „Un tramvai numit Popescu”, montat de Gavril Pinte la Sibiu, au făcut şi ele deliciul publicului. E drept că tramvaiul cu poezie, care circulă de felul lui nestingherit pe ruta Sibiu-Răşinari şi retur s-a mişcat de această dată în plin trafic urban, escortat de maşini ale poliţiei, creând astfel oarece panică, dar singurul lucru de care clujenii s-au plâns a fost acela că nu au apucat cu toţii să urce în tramvai.
Revenind însă la filme, trebuie să spunem că ele au fost de două categorii: bune şi foarte bune. Au fost filme pentru toate vârstele, precum „Tom Sawyer” (care a luat şi premiul publicului), dar şi mai mult pentru cunoscători.
Printre cele mai bine prizate s-a numărat şi „Angels’ Share”, pelicula lui Ken Loach, care a luat Marele Premiu al Juriului la Cannes (film pe care în aceste zile l-a putut vedea şi publicul din Capitală în cadrul festivalului „Les Filmes de Cannes a Bucarest”). Acest film a fost poate mai mult decât oricare altul expresia vie a cameleonului de pe sigla festivalului. Cu o poveste care te trece prin toate stările, de la milă la enervare, de la veselie la depresie, de la neputinţă la durere, de la îngreţoşare la încântare, de la cinste la pactizare cu infractorul şi de la înfrângere la triumf, filmul lui Ken Loach face o reclamă excelentă Scoţiei, cetăţenilor ei de mâna a şaptea certaţi din naştere cu legea, şi mai ales comorilor ei cele mai de preţ: castelele şi whisky-ul.
Un alt film încântător a fost „Aventuri sub clar de lună”, în regia lui Wes Anderson, o superbă poveste romantică plasată în anii ’60, ce aliniază la start o garnitură de staruri: Bruce Willis, într-un rol pe contre-emploi, de poliţist de treabă, dar cam bătut în cap, Edward Norton (un comandant de cercetaşi incomplet maturizat), Harvey Keitel (şeful tuturor comandanţilor de cercetaşi, un militar expirat), Bill Murray şi Frances McDormand, părinţii nefericiţi ai unei adolescente şi mai nefericite. Cei mai drăgălaşi sunt însă Jared Gilman şi Kara Hayward, doi puşti-problemă care se îndrăgostesc, fug de acasă şi se căsătoresc, spre disperarea tutror adulţilor din jurul lor.
Festivalul a avut şi o secţiune competitivă, iar palmaresul a fost acesta:
– Competiţia de lung metraj:
• Cel mai bun film: „Chinese Take-Away” (Argentina/Spania, 2011, regia Sebastian Borenzstein)
• Cel mai bun regizor: Tanya Wexler pentru filmul „Hysteria”, premiu acordat de Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs la JTI România.
• Cel mai bun scenariu: Dick Clement & Ian La Frenais & Simon Maxwell (pentru scenariul filmului „Killing Bono”, 2011, Marea Britanie/Irlanda)
• Cea mai bună interpretare: actriţa Ke Shi (pentru rolul din „OZN în ochii ei”, Germania/China,2011, regia Xiaolu Guo).
• Cel mai bun scurt metraj: „Până când moartea ne va despărţi” (Argentina, 2012, regia Carolina Carrilo).
-Premiul publicului: „Tom Sawyer” (Germania, 2012, Regia Hermine Huntgeburth).
-Premiul de Excelenţă al Comedy Cluj 2012 a fost acordat actorului şi regizorului Horaţiu Mălăele.
„Arheologul” cinematografului: Serge Bromberg.
După ce s-au decernat premiile, la Gala de închidere a avut loc un spectacol-eveniment: cine-concertul muzicianului şi retauratorului de filme Serge Bromberg, intitulat „Retour de flamme”. De ani buni, la compania Lobster Films, el împreună cu o serie de specialişti în restaure de peliculă scoate din uitare şi chiar din moarte filme pierdute, distruse, găsite prin beciuri, prin poduri, prin cinematografe dezafectate, filme peste care au trecut nu doar anii, ci şi războaie şi calamităţi naturale.
Fiind un autentic showman, Serge Bromberg a acompaniat la pian filme din copilăria cinematografului, care prin restaurare au căpătat ca prin minune o nouă viaţă. Spectatorii au avut parte astfel de o călătorie intens emoţională în timp şi spaţiu, de la San Francisco-ul din preziua marelui cutremur din 1906, la acelaşi oraş distrus complet peste doar 24 de ore, ajungând cu Buster Keeton într-un periplu amuzant pe mare şi sfârşind chiar pe Lună, în fabulosul voiaj imaginat de Georges Melies în 1902. Cine-concertul lui Serge Bromberg a vorbit publicului nu doar despre fragilitatea peliculei, ci în esenţă chiar despre perisabilitatea fiinţei umane. Şi probabil că aşa cum sufletele spectatorilor treceau de la veselie la tristeţe, şi cameleonul de pe sigla festivalului îşi schimba, din spirit de solidaritate, culoarea.