OSCAR 2015: BOYHOOD, un film în regia lui Richard Linklater, e mind blowing. E greu să-l privești, sunt aproape trei ore în care nu se întâmplă practic nimic, dar și mai greu este să scrii despre o astfel de producție.
Richard Linklater e un regizor al cărui nume sigur va fi citat, în următorii ani, în tot felul de publicații cinefile, pentru că a avut curajul să facă practic imposibiliul. Să filmeze din punct de vedere social și cinematografi patru personaje, dintre care doi actori și doi copii debutanți. Unul dintre copii este chiar fata regizorului, dar să nu vă închipuiți că filmul se învârte în jurul ei.
Chiar dacă personajele joacă blazat, plictisit, comun, banal, ne dăm seama târziu că așa e viața. În viața reală, nu spui replicile cu teatralitate. Te trezești, servești micul dejun, pleci la școală, liceu.
Dacă stai și te gândești, îți dai seama cât de mult a riscat acest regizor. Dacă mureau personajele din condiții naturale, sau unul dintre personaje. Nu poți controla ce se întâmplă într-un an de zile, cum s-a întâmplat în ”Fast and Furios 7”, dar în 12 ani?
Această producție s-a filmat efectiv timp de 12 ani și regizorul a riscat totul.
Toate scenele aparent banale, comune, plictisitoare, rupte din stilul de viață american, cu părinți care se mută mai des decât își schimbă mașinile, cu familii dezorganizate, cu tot felul de cupluri divorțate, cu părinți imaturi, cu bărbați alcoolici, toate astea pălesc, când realizezi, paradoxal, că oamenii,actorii au fost filmați 12 ANI.
E o muncă sisifică – de la scrierea scenariului până la partea de post-producție, montaj, sunet, colorare peliculă, alegerea scenelor. Nici nu vreau să mă gândesc ce a însemnat să urmărești milioane de scene, pe care să le păstrezi, pe care să le scoți, cum să termini filmul, cum să-l începi, cum să faci ca anii să treacă?
În film nu se întâmplă nimic. Copii, adolescenți, liceeni, studenți, părinți. Nicio tensiune, niciun avort, nicio bătaie, niciun BUM-BUM, explozie, incendiu, cele mai ,”violente” scene sunt cele în care se sparg două farfurii și un pahar. E cel mai banal film!
Asta ar fi concluzia liniară. Doar că nu-l poți privi ca pe un film, pentru că vorbește despre VIAȚA a patru personaje și atunci ai un declic. Îți dai seama că și viața ta a fost banală, copilăria ta a fost banală, prima țigară, primul joint, prima noapte de dragoste, prima bătaie cu perne cu surioara, prima ieșire cu părinții, prima ceartă.
Indiferent că vorbim despre o melodie Beatles, de o lansare de carte gen ”Harry Potter: Prințul SemiPUR” sau despre ideea unui sequel despre Star Wars, totul pare filmat dintr-o viață în altă viață.
Ellar Coltrane, Patricia Arquette, Ethan Hawke,Lorelei Linklater, toate personajele îmbătrânesc firesc, fără make-up, fără efecte gen Benjamin Button. Totul e real, totul e din viață. În cinema, din 6 februarie!
