700 de elevi şi studenţi de la şcolile de coregrafie din ţară vor fi educaţi cu fonduri de la Bruxelles.
Balerinii care termină liceele şi facultăţile de coregrafie din ţară au în faţă perspective sumbre. În lipsa unor contracte serioase, multe dintre fete ajung dansatoare la bară prin cine ştie ce spelunci din ţară sau din străinătate şi chiar şi cei care reuşesc să danseze în teatre profesioniste, cum sunt cele de operă, operetă şi revistă, au un salariu de maximum 6-700 de lei. Dar iată că, în acest context atât de nefast, un proiect al unei asociaţii culturale româneşti, „ArtAct”, a primit 3.500.000 de euro nerambursabili pentru a le face elevilor şi studenţilor la coregrafie în principal o tranziţie mai uşoară de la sala de studiu la scena profesionistă. Şcolile româneşti care vor beneficia de aceşti bani pentru acest proiect sunt: Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Liceul de Coregrafie şi Artă Dramatică „Octavian Stroia” şi Liceul de Muzică „Sigismund Toduţă” din Cluj, Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi şi Colegiul Naţional de Artă „Regina Maria” din Constanţa. Acestora li se adaugă doi parteneri vest-europeni cu care vor face programe în comun, schimburi de experienţă şi tabere de creaţie: Balletschule „Dance 2000″ din Austria şi „Tanzwerkstatt Marbach” din Germania.
Cultura, capra râioasă a societăţii
„Ne bucură şi ne onorează faptul că, deşi cei ce conduc destinele acestei ţări consideră cultura drept capra râioasă a societăţii, asociaţia noastră a găsit suport şi finanţare de la Uniunea Europeană”, a declarat pentru România Liberă Marius Pallade Agârbiceanu, preşedintele Asociaţiei Culturale „ArtAct”, subliniind că acest proiect este cel mai amplu dintre cele dezvoltate în România, cu fonduri europene, în zona culturală.
Livia Gună, managerul proiectului, ne-a explicat că activităţile se vor întinde pe durata a trei ani şi că ele constau în acţiuni de orientare şi consiliere profesională a elevilor şi studenţilor din şcolile înscrise în program, dar că pe primul plan se va situa practica profesională. Astfel, cei 700 de liceeni şi studenţi participanţi vor face, începând cu 1 februarie 2011, stagii de pregătire în instituţii de spectacol profesioniste având ca tutori artişti din acele teatre. „În urma practicii, ei vor fi evaluaţi şi cei ce vor primi notele cele mai bune vor participa la workshop-uri, tabere de creaţie şi la alte stagii de pregătire profesională ce vor avea loc în străinătate. Iar premianţii premianţilor, dacă le putem spune aşa, vor putea chiar să-şi găsească un loc de muncă în teatrele în care vor face practică pe timpul desfăşurării proiectului.”
Balerinii, pensionari la 40 de ani
Despre cât de util este un astfel de proiect care încearcă să le asigure viitorilor balerini o perspectivă mai largă ne-a vorbit şi Răzvan Ioan Dincă, directorul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”, una dintre foarte puţinele instituţii de spectacol din ţară în care există şi compartiment de balet. „Mi se pare un proiect excelent şi m-am bucurat că cineva s-a gândit şi la dansatori. De altfel vrem şi noi să deschidem o şcoală pentru dansatori specializaţi pe operetă şi music-hall, mai ales pentru băieţi care sunt foarte puţini, o şcoală care să fie o pepinieră pentru spectacolele noastre, pentru că cei mai mulţi elevi de la coregrafie sunt antrenaţi ca dansatori de balet clasic, lucru care nu are nici o legătură cu genul nostru de spectacole. În situaţia actuală, piaţa muncii pentru un balerin este extrem de limitată”, a mai declarat Răzvan Ioan Dincă. „Absolvenţii de coregrafie nu pot opta în Bucureşti, unde sunt oricum cele mai multe oportunităţi, decât pentru Operă, Operetă, Opera Comică pentru Copii şi Teatrul de Revistă.
Numai că în fiecare dintre aceste instituţii, în general, schema este plină, iar în ultimii ani, posturile sunt blocate şi chiar dacă am avea nevoie de balerini, nu am putea oricum angaja pe nimeni. Este nu greu, ci al dracului de greu pentru un tânăr dansator român de azi să-şi găsească un job. Trebuie să fie ori sclipitor, ori teribil de norocos să prindă un post într-un teatru profesionist, unde balerinii sunt cel mai prost plătiţi angajaţi din departamentele artistice, fiind încadraţi la grupa a-II-a de muncă. Foarte puţini dintre ei reuşesc să mai facă un ban în plus în aşa-zisele „şuşe”, pe la emisiuni TV sau pe la spectacolele vreunui cântăreţ cum e Bănică sau al vreunei trupe. Dar astea sunt câştiguri ocazionale şi doar câţiva ajung la ele, pentru că, de obicei există şi acolo o mică mafie. În lipsa vreunei perspective, unii pleacă să danseze pe vase de croazieră, alţii la job-uri dubioase prin străinătate. Iar cariera balerinilor este oricum una foarte scurtă. Nu pot dansa multă vreme aşa cum un sportiv nu poate face performanţă decât până la o anumită vârstă. De-abia săptămâna trecută s-a dat legea specială de pensionare a balerinilor. Măcar acum au o minimă protecţie socială. Femeile pot ieşi la pensie la 40 de ani şi bărbaţii la 45, pentru că au o activitate specifică. Nici nu mă pot gândi la ce pensie de mizerie vor avea, dar oricum nu ar mai fi putut dansa la 50 sau 60 de ani. E exclus.”
