Artişti italieni de la Teatrul Scala din Milano îi vor învăţa pe angajaţii câtorva teatre româneşti, de la peruchieri şi până la regizori tehnici, arta din spatele scenei.
Maşiniştii, butaforii, recuzitorii, maeştrii de lumini şi sunet sunt rara avis. Neexistând şcoli care să scoată pe piaţă astfel de meseriaşi, aceste profesiuni sunt pe cale de dispariţie. Dacă înainte de Revoluţie se mai făcea o minimă instruire a tehnicienilor de scenă în atelierele Teatrului Naţional din Bucureşti, în ultimii 20 de ani aceste meserii au fost lăsate complet de izbelişte. Pornind de la această problemă cu care se confruntă din ce în ce în ce mai mult instituţiile de spectacol din ţara noastă, Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti a iniţiat proiectul SCENART de sprijin pentru competenţe în artele spectacolului din România. Proiectul aduce la Bucureşti maeştri formatori de la Accademia Teatro alla Scala din Milano, care îi vor instrui pe tehnicienii de scenă români. SCENART a absorbit aproximativ 5 milioane de euro din fonduri europene. Pe lângă tehnicienii Operetei, de proiect vor beneficia şi angajaţi ai teatrului Metropolis, ai Operei din Braşov, ai Teatrului Naţional din Târgu Mureş şi ai Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovschi” din Constanţa. Înainte de a trece la cursurile de specialitate, s-a făcut un studiu ce reprezintă o radiografie a situaţiei existente în instituţiile de spectacole din România, o evidenţiere a problemelor cu care se confruntă, legate nu doar de formarea personalului, dar şi de cadrul legislativ în care îşi desfăşoară activitatea, de necesităţile tehnice existente şi, în fapt, de modul în care trebuie sau ar trebui să funcţioneze o instituţie de spectacole performantă.
„Tehnicienii de scenă sunt în felul lor şi ei nişte artişti”
Umberto Bellodi de la Accademia alla Scala din Milano a declarat în urma analizei situaţiei din teatrele implicate în proiect că nivelul tehnic este foarte scăzut, că tehnicienii de scenă români neavând studii de specialitate sunt în proporţie de 100% autodidacţi, învăţând practic meseria mai mult după ureche, dar că, în ciuda acestor deficienţe, se găsesc printre ei oameni extrem de talentaţi. „În ţări ca Italia sau Spania baza teoretică a acestor meserii se studiază la facultăţile de teatru. Tehnicienii de scenă sunt în felul lor şi ei nişte artişti. Un recuzitor trebuie să fie un ajutor al scenografului, nu doar un om care cară obiecte de colo-colo. Ori în România aceste munci sunt făcute de muncitori necalificaţi.” Completându-l pe Umberto Bellodi, Răzvan Ioan Dincă, directorul Teatrului Naţional de Operetă, a adăugat că în domeniul spectacolului muzical cerinţele sunt chiar mai mari, atât regizorul tehnic, cât şi sufleurul trebuind să ştie foarte bine să citească o partitură.
După ce în prima etapă au studiat situaţia din teatrele implicate în proiect, în cea de-a doua etapă formatorii italieni de la Accademia Teatro alla Scala vor trece în perioada 21 iunie-15 iulie, la instruirea colegilor lor români.
Practică pe „Liliacul”
Cursurile vor avea o parte teoretică, în care tehnicienii de scenă ai Operetei se vor întoarce pentru o vreme la şcoală, şi o parte practică constând în implementarea celor învăţate pe scenă. Cursurile se vor finaliza astfel cu montarea unui spectacol şi anume a operetei „Liliacul”, care va beneficia de coregraf, scenograf, light designer şi artist video made in Italy, de dirijor rus şi de regizor român, respectiv Răzvan Ioan Dincă. Pe 15 iulie va avea loc o repetiţie deschisă în care meşterii români vor demonstra ce au învăţat de la colegii lor de la Scala.
Pe 21 iunie vor începe „şcoala” maeştrii de lumini, electricienii, maşiniştii, maeştrii de sunet, machiorii, peruchierii, regizorii tehnici, croitorii, asistenţii de regie, cabinierele, recuzitorii şi producătorii delegaţi. Într-o etapă ulterioară ce va avea loc în septembrie se vor instrui cei de la departamentele secretariat artistic, protecţia muncii, Regie video şi organizare de spectacole, pentru ca în luna decembrie să vină rândul celor din orchestră.
Ludmila Patlanjoglu face lobby pentru înfiinţarea unor cursuri de acest tip în şcolile de teatru
Un alt punct câştigat este acela că, din rândul cursanţilor, vor fi aleşi cei mai buni şi vor fi instruiţi special pentru a deveni şi ei formatori. Aceasta este deci o veste bună pentru supravieţuirea şi continuitatea acestor meserii pe scenele româneşti. Mai mult chiar, criticul Ludmila Patlanjoglu, prof. univ. dr. la UNATC Bucureşti, este decisă, urmând exemplul proiectului SCENART iniţiat de conducerea Operetei, să facă lobby pentru înfiinţarea unor cursuri de acest tip în şcolile de teatru.
