Anul trecut a curs mult sânge „pe sticlă” cât şi „prin cablurile tv”, urmare a bătăliei nemiloase între granzii pieţei de televiziune (Trustul Intact şi posturile din familia Pro TV, la care se adaugă mai puţin puternicele, dar faimoasele canale ale Discovery Networks) şi cele mai mari reţele de distribuţie TV prin cablu şi satelit (RCS-RDS şi Romtelecom). Miza acestor războaie au fost nu atât abonaţii „la cablu”, cât mai ales clienţii care recepţionează posturile tv prin receivere satelit de la „Dolce” şi „Digi”. RL încearcă să desluşească cauzele şi urmările celor trei conflicte majore care au caracterizat relaţia televiziuni-cablişti în 2012, cu ajutorul a doi jurnalişti cu expertiză în piaţa media.
Publicul e marele pierzător
Petrişor Obae, editor al site-ului paginademedia.ro face un bilanţ al victimelor celor 3 războaie purtate în 2012 pe piaţa media: „Avem un conflict între două părţi, televiziunile şi distribuitorii, dar mai pierde şi o a treia parte altcineva din acest război, poate cea mai importantă dar, din păcate, neluată în calcul: publicul. Telespectatorii pierd accesul la anumite canale fără posibilitatea de a avea o alternativă în cadrul aceluiaşi operator. Distribuitorul (RCS sau Romtelecom) rămâne fără televiziuni în grila de programe iar posturile TV se văd în situaţia de a avea o acoperire mai mică (ceea ce poate duce la audienţe mai mici şi, implicit, la încasări de publicitate diminuate). În mod normal, cum toată lumea pierde, ar trebui să se ajungă la un compromis, însă orgoliile mari fac ca negocierile să se poarte pe poziţii de forţă, ultimative, fără rezolvare”. În acelaşi timp, Petrişor Obae consideră că în varianta în care cabliştii ar fi acceptat să plătească mai mulţi bani către Pro TV, Antene şi Discovery, cei loviţi ar fi fost tot consumatorii: „Preţurile mai mari pentru posturile TV s-ar traduce, automat, într-o majorare a abonamentelor pentru abonaţi”.
Pro şi Antenele, au pierdut dintr-un condei 20% din audienţă
Jurnalistul Lucian Davidescu, fondatorul site-ului de informaţie economică riscograma.ro estimează că în urma ciconirilor cu cabliştii, Pro TV şi Antenele au pierdut o cincime din audienţă: „Pe cifre brute, sunt şase milioane de abonaţi cu totul, inclusiv cablu clasic, din care cam o cincime sunt DTH Dolce (Romtelecom) şi încă pe atâţia DTH Digi (RDS). Deci teoretic ar trebui să avem câte 20% pierdere de audienţă pentru Antena, respectiv Pro. Dar antenele DTH sunt preponderent la ţară, deci impactul financiar trebuie ponderat în jos, pentru că pe publicitari îi interesează deocamdată «urbanul mare»”.
Discovery, picaj abrupt
Din bătălia cablişti-televiziuni, cele mai terfelite au ieşit canalele din familia Discovery, conform jurnalistului Lucian Davidescu, de la riscograma.ro: „Postul Discovery se obişnuise să extragă o rentă dintr-o popularitate care nu prea era confirmată de audienţă. Puţinii abonaţi care se uitau au de pierdut masiv, dar restul nu se sinchisesc”. Petrişor Obae, administrator al site-ului paginademedia.ro, este de aceeaşi părere: „Pierderea cea mai puternică a înregistrat-o Discovery: într-o singură lună, audienţa postului a scăzut la jumătate. Scăderea este normală, în condiţiile în care, practic, Discovery Channel a dispărut din jumătate din piaţă”.
Lucian Davidescu şi Petrişor Obae. încearcă să explice motivaţiile care au stat în spatele bătăliilor posturi tv-cablişti.
RCS-RDS, reacţie impulsivă, sau calcul economic pur?
În cazul războiului RDS-Antene, Obae crede că e vorba de plata unor poliţe mai vechi: „Nu vorbim doar de un conflict de natură strict economică, pe principiul cerere – ofertă (preţ cerut – preţ acceptat), ci implică, în fiecare caz, şi alte aspecte. În cazul RCS – Intact, conflictul care a dus la scoaterea Antenelor de pe Digi, în aparenţă economic este unul mult mai vechi. Cele două părţii au fost asociate când au preluat drepturile de difuzare ale Ligii 1 şi s-au despărţit cu scântei. Ambele părţi au reacţionat impulsiv, iar o soluţie pentru abonaţi nu a fost găsită”.
Fondatorul riscograma.ro crede însă că RDS a eliminat Antenele din grilă în urma unor calcule economice: „În prima fază, a mutărilor RDS, miza era strict financiară. Din poziţia de lider de piaţă, compania a încercat să schimbe regula jocului şi în bună măsură a reuşit. Bani care până atunci «se cuveneau» furnizorilor le rămân acum în buzunar. Şi-au calculat pierderea de clienţi şi au considerat-o acceptabilă. Se aleg în schimb cu peste 10 milioane de euro în plus la profitul pe an, ceea poate să însemne peste 100 de milioane în plus la valoarea totală a companiei. Partea mai proastă au fost pierderile necuantificabile, respectiv scăderea atractivităţii faţă de clienţii existenţi şi potenţiali”.
Pro-TV şi-a căutat-o singur cu lumânarea?
Bătălia de la finalul anului trecut, în care beligeranţii au fost Pro-TV şi Romtelecom, a avut o miză diferită, în opinia lui Lucian Davidescu: „În faza a doua, în care a intrat în scenă Pro, lucrurile s-au complicat. Bătaia nu mai e pe profituri ci pe cotă de piaţă. Digi rămăsese handicapat în faţa Dolce după ce a scos antenele. Acum e oarecum «chit» – clienţii nu au de ce să migreze la competitor, pentru că e la rândul lui handicapat, chiar dacă de alt picior. Deci mişcarea Pro avantajează net Digi/RCS. Pro a făcut o mişcare total neaşteptată. Un manager conservator ar fi încercat să îşi securizeze contractele, la preţuri modeste, pentru a lungi cât mai mult tranziţia la noul model de afaceri, în care cabliştii refuză să mai plătească pentru conţinut. Însă Pro a ales să se ofere pe tavă uneia dintre tabere, ca avantaj decisiv. Oferta către Dolce sfida orice logică, a părut făcută pentru a fi refuzată. «Cadoul» făcut de Pro către RDS vine însă cu un cost mare pentru cablist – dependenţa pe termen lung şi foarte lung.
Petrişor Obae recunoaşte că e ceva ce-i „scapă” din resorturile declanşatoare ale conflictului dintre Pro-TV şi Romtelecom, jurnalistul nereuşind să înţeleagă de ce conducerea Pro-TV a cerut în locul unei majorări de bun simţ a sumei plătite până atunci de cablişti, o creştere absurdă de 300% a tarifelor, care e extrem de greu de digerat de cablist.
Lucrurile s-au încins de când cabliştii deţin şi posturi TV
Petrişor Obae punctează o anomalie care, în opinia lui, este o sursă a relaţiilor tensionate dintre cablişti şi posturile TV: „Relaţia dintre posturile de televiziune şi distribuitori s-a schimbat în momentul în care operatori ca RCS sau Dolce au ajuns să deţină propriile posturi, concurente cu canalele pe care le distribuie. Operatorul RCS a scos canalul de documentare din grilă tot (aparent) pe considerente economice, însă RCS şi-a lansat, în acest an, mai multe canale concurente (Digi World, Digi Life). Acestea sunt cele favorizate, în speţa Discovery – RCS.
Ultima neînţelegere, cea dintre Dolce şi Pro TV, are la bază o creştere a preţului cerut de grupul Pro, de trei ori mai mare decât până acum, însă Dolce deţine şi el un post de televiziune – Dolce Sport, concurent cu Sport.ro din grupul Pro”.
Editorul pagina de media.ro, mai subliniază o zonă unde posturile TV se calcă pe bombeu cu cabliştii: „În cazul posturilor sportive, mai apare un aspect: Posturile sportive concurează nu numai în programe TV, dar şi pe piaţa achiziiţiilor de drepturi sportive. Pe o piaţă de publicitate în scădere, drepturile de difuzare s-au dus către canalele cabliştilor – Digi Sport şi Dolce Sport, operatori cu un disponibil de capital (din abonamente) mult mai consistent decât al televiziunilor (unde publicitatea este resursa de bază). În plus, Obae precizează ca altă sursă a conflictelor „nevoia de bani a posturilor”.
Ce ne aşteaptă?
Petrişor Obae crede că în viitor e probabil să mai aştepăm la astfel de conflicte între producătorii importanţi de conţinut şi distribuitorii majori de conţinut, care până în prezent în aşa zisele „negocieri” au mizat fiecare pe faptul că „fără mine nu poţi”. Acesta vede o soluţie în „crearea de pachete speciale pentru posturile TV, variantă care nu s-a aplicat în niciunul dintre cazurile de până acum”. Această variantă nu convine, în opinia specialistului în piaţa media, unui post lider ca Pro-TV, lăsat „la mâna” consumatorilor, care ar avea libertatea să-l includă sau nu în propriul pachet de abonament.
E posibil ca războaiele actuale, posturi tv-cablişti să aibă o miză cu bătaie mai lungă. Lucian Davidescu estimează că viitorul nu aparţine cablului TV, ci internetului şi posesorilor de receivere satelit: „Pe termen lung, sunt două tendinţe de sens contrar dar care duc până la urmă în acelaşi loc – pe de o parte, mâncarea se va scumpi, oraşele se vor pauperiza iar satele vor prospera – pe de altă parte, cablul va fi înlocuit de internet (preţ mai mic) pe când antena satelit va menţine dependenţa de intermediar (preţ mai mare). Altfel spus, la ţară va fi proaspătă clasă mijlocie cu bani multişori şi deschidere tehnologică redusă: clienţii perfecţi!”
