România a înregistrat o eficienţă foarte scăzută la utilizarea fondurilor europene destinate dezvoltării economiei rurale, potrivit Curţii Europene de Audit.
România nu a fost în măsură să folosească eficient cei aproximativ 220 milioane euro primiţi pentru implementarea programului de dezvoltare rurală, situaţie întâlnită însă şi în alte şase ţări ce au figurat într-o analiză făcută de Curtea Europeană de Audit (CEA) pe tema instrumentelor financiare europene în acest sector. Analiza a mai cuprins regiuni mai sărace din Franţa şi Italia, precum şi Grecia, Bulgaria, Lituania şi Letonia. Suma totală a instrumentelor financiare alocate acestor ţări pentru perioada 2007-2013 în programe de dezvoltare rurală s-a cifrat la 447 milioane euro.
Potrivit Programului Naţional de Dezvoltare Rurală din România scopul a fost ameliorarea accesului la credite şi încurajarea instituţiilor de credit de a sprijini economia rurală. Deşi banii puteau fi folosiţi pentru trei instrumente diferite, precum fond de investiţii, fond de garantare şi fonduri de împrumut, în România s-a recurs la un singur instrument, anume la fondul de garantare. Banii au stat în conturi de unde au adus dobânzi consistente. Cazul cel mai grăitor este cel al României, notează CEA. În România „întregul capital a fost plătit într-o singură contribuţie şi ţinut în conturile naţionale. Tipul instrumentului financiar, anume fond de garantare şi rata mică de default (eşec – n.red.) sub 1% au semnificat că statele membre nu au avut de cheltuit grosul capitalului. Acesta a generat un volum mare de dobândă. Până la finele lui 2013 România a câştigat un total de 50 de milioane de euro în felul acesta“, spun auditorii.
Efectul de pârghie, redus
Banii puşi la bătaie de UE aveau rolul de a amplifica efectul pozitiv al investiţiilor făcute cu fonduri private. Efectul a fost redus în Franţa, regiuni ale Italiei şi România în timp ce în Letonia, Lituania sau Sicilia a lipsit în totalitate.
Raportările făcute de România au fost total greşite.
Am inclus în raportări sume neeligibile sau garanţii neacordate în urma nefurnizării creditului aferent.
Supracapitalizarea, adică banii rămaşi în fondul de garantare fără a avea o utilitate, au demonstrat inabilitatea instrumentelor financiare de a mobiliza creditul comercial în contextul crizei financiare şi a contracţiei cererii. Aceasta a făcut ca profitabilitatea investiţiilor să fie serios afectată.
Proiecte aprobate totalizând 700 de milioane euro nu au putut fi realizate căci beneficiarii potenţiali nu au fost în măsură să obţină creditul sau colateralul aferent. În 69% din proiectele anulate până în iunie 2014 cauza a fost lipsa cofinanţării, notează auditorii CEA.
50 de milioane euro este suma primită de stat drept dobânzi din bani destinaţi de fapt garantării creditelor din economia rurală.