» Zeci de copii si tineri romani stau disperati ani la rand pe liste de asteptare, luptand pentru viata. Sunt pacientii care au nevoie de transplant de plamani, una dintre operatiile care nu se efectueaza in Romania. Pentru infernala masinarie birocratica acestia reprezinta doar niste nume care pot disparea oricand, pentru ca in loc apar altele noi.
Drama oamenilor a caror viata depinde de resursele financiare, birocratie, disponibilitatea medicilor, dar nu in ultimul rand, de moartea altui om, este una greu de descris in cuvinte. Unii dintre ei apar la televizor in timpul campaniilor de strangere de fonduri, altii dau anunturi de-a dreptul disperate pe Internet sau isi fac bloguri. Insa calvarul pe care tinerii care traiesc luni, poate ani in sir legati la o butelie de oxigen este cumplit de real. Pentru acestia singura solutie pentru supravietuire este transplantul de plamani, operatie care nu se efectueaza in Romania, ci doar in cateva clinici din Europa si din lume.
Insa o astfel de operatie complexa costa intre 100.000 si 150.000 de euro, bani pe care statul roman ii acorda rar si cu o incetineala din care s-ar putea trage concluzia ca are drept singur scop disparitia titularului cererii. Pentru ca acest risc este real si cat se poate de posibil. Bistriteanul Manuel Stupinean are 31 de ani si este unul dintre tinerii pentru care viata in afara apartamentului nu exista decat in vise. Conectat in permanenta la un aparat de oxigen greoi, fara de care nu rezista mai mult de 10 minute, tanarul nu a iesit din casa din 29 august 2005. De atunci, in fiecare luna parintii lui platesc 280 de lei chirie pentru aparatul de oxigen inchiriat de la o firma din Cluj, plus curentul electric (500 de lei la fiecare trei luni cand vine factura de regularizare). Diagnosticul nu lasa loc de discutii: "cord pulmonar cronic de cauza respiratorie si post embolic. Modificare structurala pulmonara grava bilaterala (emfizem, fibroza, bronsiectazii). Pahipleurita latero-toracica stanga. Disfunctie ventilatorie mixta severa, predominant obstructiva pe caile aeriene mici (rezerve ventilatorii reduse cu 86%). Insuficienta respiratorie cronica severa (dependenta de oxigen)". Acest diagnostic greu de pronuntat se traduce simplu: transplantul de plamani sau moartea. Manuel povesteste cu greu cosmarul pe care il traieste: "La varsta de 9 luni m-am imbolnavit de pojar la cresa. Dupa aia am tot umblat prin spitale la Cluj, la Bistrita, la Sibiu. Am facut complicatii la plamani si am ramas cu o fibroza. Din cauza insuficientei respiratorii, cum eram mic si oasele mai moi, s-au deformat. Am ajuns asa la Cluj, am facut o operatie de estetica a toracelui.
O perioada am fost bine, numai ca oboseam destul de repede. Pe la 26 de ani am inceput sa obosesc din ce in ce mai tare, umbland doar pe strada. Pana intr-o zi cand au inceput sa mi se umfle picioarele. Nu mai puteam respira si m-am dus la spital unde m-au internat. Mi-am revenit si m-au lasat acasa. In vara aia am fost bine, dupa care iar au inceput sa mi se umfle picioarele si am ajuns iar in spital, de data asta la Cluj. Acolo am fost din ce in ce mai rau si m-au trimis inapoi la Bistrita, spunand ca nu mai au ce sa-mi faca si ca nu stiu daca voi mai ajunge in viata la Bistrita. Totusi am ajuns inapoi la spitalul din Bistrita unde, ca prin minune, am inceput sa-mi revin. Dupa ce m-am facut putin mai bine, o prietena avea o cunostinta in Austria, care m-a sponsorizat cu un drum la un spital din Viena pentru niste investigatii mai amanuntite. Acolo am aflat ca unica solutie pentru mine ar fi un transplant de plamani, care nu se poate face in aceasta minunata tara, pe numele ei Romania. De aici a inceput intocmirea dosarului pe care am crezut ca nu mai apuc sa il vad gata. Cu birocratia asta de tot circul din Romania am reusit ca in doi ani sa termin dosarul pentru a obtine o sponsorizare de la stat pentru operatie", povesteste Manuel. El a primit anul trecut de la Ministerul Muncii si Ministerul Sanatatii 100.000 de euro, costul operatiei. Acum se afla pe lista de asteptare a clinicii AKH (Allgemeines Krankenhaus Wienna), Austria, din 31 decembrie 2007 si spera cu sufletul la gura ca medicii vienezi sa gaseasca plamani compatibili.
Birocratie de inalta clasa
De la aparitia hotararii de guvern prin care tanarului ii erau aprobate fondurile, anul trecut, "Romania libera" a urmarit pas cu pas birocratia cu care familia acestuia a trebuit sa lupte. Initial, confirmarea de la Ministerul Sanatatii nu a ajuns la Directia de Sanatate Publica Bistrita-Nasaud, fiind nevoie de interventia unui politician local pentru ca faxul sa ajunga unde trebuie. Apoi la nivel local s-a colaborat destul de prost cu Comisia de Transplant din Mures, constatandu-se totodata ca in hotararea de guvern nu se preciza daca banii sunt aprobati pentru un transplant in Franta sau in Austria. A mai trecut apoi un timp pana cand masinaria birocratica s-a pus in miscare, iar tanarului i s-a confirmat "oficial" ca transplantul urma sa aiba loc in Austria, lucru pe care familia il stia deja deoarece Manuel a facut toate testele dinainte de a cere finantarea la o clinica vieneza. Birocratia romaneasca si-a spus insa fara doar si poate cuvantul, isi aminteste Manuel: "M-am revoltat pentru ca banii erau deja aici la Casa de Sanatate si ei nu trimisesera banii in contul spitalului din Austria. A mai durat vreo doua luni pana sa-i trimita. Vara trecuta eram disperat cand vedeam ce frumos si soare e afara. Stateam si plangeam cand ramaneam singur in casa, numai sa nu vada ai mei si sa-i fac sa se simta prost. Iarna nu am treaba, ca se intuneca repede si cand e noapte nu ma mai stresez asa tare. De aia tot timpul stau cu jaluzelele trase, sa nu fie ziua".
Cat conteaza unde te-ai nascut!
La fel ca si Manuel, si alti tineri se roaga sa apuce ziua in care autoritatile romane sa binevoiasca sa se miste mai repede si sa aprobe banii necesari efectuarii transplantului de plamani. Unii mor asteptand. Din pacate, aceasta operatie se face doar in strainatate. Multi dintre cei care reusesc sa obtina acesti bani de la statul roman opteaza pentru clinicile din Austria, Franta si Spania. Desi aceste operatii sunt extrem de costisitoare, spaniolii, de exemplu, nu trebuie sa se gandeasca la bani cand li se recomanda, pentru supravietuire, un transplant de plamani. Pentru ca statul in care ei s-au nascut suporta toate cheltuielile pentru ca cetatenii sai sa se insanatoseasca. Chiar daca pentru asta este nevoie de o interventie chirurgicala de 100.000 de euro. Tot tratamentul este platit. Spania este una dintre tarile in care ajung si romanii pentru transplant. Aici, aceasta interventie e una de rutina. Medicii spanioli au inceput acum 19 ani sa transplanteze plamani, iar in prezent se lauda cu peste 1.800 de vieti salvate in acest fel. In Romania insa, desi ar fi poate medici pregatiti si capabili sa efectueze interventia, si poate si spitale unde s-ar putea face astfel de operatii, lipsesc aparatura medicala si bunavointa autoritatilor.
Vieti salvate
Desi romani mor pe capete in fiecare zi (multi dintre ei in accidente rutiere), criza organelor pentru efectuarea operatiilor de transplant este la fel de reala in plan national, cat si la nivel mondial. Peste 85% din transplanturile din Romania se fac de la donatori in viata, si de cele mai multe ori o ruda apropiata este cea care doneaza rinichiul sau o bucata de ficat bolnavului. Cand vine vorba de persoane decedate, dupa cum e cazul la transplantul de plamani, ca si la cel de cord, acceptul famililor mortului este obtinut de medici inca cu foarte mare greutate. La noi exista inca acordul informat si scris, adica familia trebuie sa semneze daca este de acord cu prelevarea de organe de la o ruda aflata in moarte cerebrala. In majoritatea tarilor din UE acordul este prezumat, adica persoana isi exprima din timpul vietii refuzul de a-si dona organele, in caz contrar acestea fiind prelevate pentru a salva alte vieti omenesti.
Pentru a duce munca de convingere este nevoie de specialisti. Doar trei coordonatori romani sunt certificati la nivel european pentru a discuta cu familiile potentialilor donatori. Nu mai departe de Ungaria sunt peste 40. Poate si din aceasta cauza se gasesc pe Internet anunturi ca cel de mai jos: "Am nevoie de transplant de inima, plamani. Va rog, ajutati-ma! Am endocardita acuta transpozitie de mari vase clasa Nyha IV. Va rog din suflet! Am 30 de ani. Nu stiu ce sa fac".
ISTORIE
» De peste 15 ani
In clinica AKH din Viena se face transplant de plamani de peste 15 ani. Sute de adulti si circa 30 de copii au parasit clinica respirand prin plamanii altcuiva. Acolo spera sa ajunga cat mai curand si Manuel, care are insa doar banii pentru transplantul in sine si zilele de recuperare de dupa operatie. Medicatia suport posttransplant costa circa 20.000 de euro in primele doua luni si ajunge si la 2.000 de euro pe luna pentru tot restul vietii. O zi de spitalizare in clinica din Viena costa 960 de euro, pentru un pacient ca Manuel, care ar fi primit poate mai repede plamanii cei noi daca nu ar fi locuit atat de departe de lumea medicala civilizata. Asteptarea este determinata de faptul ca plamanii sunt perisabili si trebuie transplantati in maximum patru ore de la recoltare. Ore critice in care tanarul care traieste legat la un aparat de oxigen trebuie sa ajunga la Viena. Pana atunci, Manuel asteapta sa sune telefonul salvator. Il asteapta de trei ani. N-ar fi trebuit sa il astepte atat daca aceste interventii, care in alte tari se efectueaza de 15 ani, ar deveni posibile si in Romania.
