Pacienţii bolnavi de cancer în stadiul terminal nu ar trebui să mai beneficieze de tratamentele care prelungesc viaţa, a declarat luni un grup de 37 de medici oncologi, relatează Daily Mail.
Tratamentele oferă false speranţe, au declarat ei, şi sunt prea costisitoare pentru finanţele publice.
Experţii, printre care se află şi specialistul britanic Karol Sikora, au acuzat o „cultură a excesului” care determină doctorii să trateze în exces, să diagnosticheze în exces şi să facă prea multe promisiuni.
Însă există foarte multe voci care nu sunt de acord cu acest raport şi cu renunţarea la tratarea pacienţilor. „Nu aş considera aceste tratamente ca fiind inutile”, a declarat Rose Woodward de la Fondul James Whale pentru Cancer la Rinichi.
„Avem pacienţi bolnavi de cancer la rinichi care sunt trataţi cu un medicament care prelungeşte viaţa, numit Sutent. Iniţial, li s-a spus că mai au de trăit două sau trei săptămâni, însă pacienţii şi-au prelungit viaţa cu cel puţin cinci ani„, a declarat ea.
Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie cheltuie peste 5 miliarde de lire anual pe tratamentele împotriva cancerului, de la 3 miliarde în 2002. În revista Lancet Oncology, grupul de experţi a avertizat că multe dintre medicamentele foarte scumpe nu au nici un efect. Ei afirmă că mulţi pacienţi primesc un astfel de tratament în momentul în care este clar că nu le poate îmbunătăţi situaţia.
În schimb, banii ar trebui investiţi pentru îmbunătăţirea tehnologiei şi modalităţilor de diagnostic timpuriu, acestea fiind mult mai eficiente în salvarea vieţii pacienţilor.
„Cu siguranţă dorim să-i scutim pe pacienţi de toxicitatea şi de falsele speranţe asociate cu un astfel de tratament, precum şi de cheltuielile foarte ridicate”, au declarat experţii în cadrul Congresului multidisciplinar european cu privire la cancer de la Stockholm.
Doctorii au afirmat că mulţi pacienţi nu şi-ar dori să-şi petreacă ultimele zile din viaţă suportând procedurile epuizante de chimioterapie, ci ar prefera să stea acasă alături de cei dragi.
Însă un purtător de cuvânt al Rarer Cancer Foundation a declarat: „Să descrii tratamentele din stadiile terminale ale bolii ca fiind inutile, înseamnă să renunţi total la acei pacienţi. Dacă nu pot fi vindecaţi, nu înseamnă că nu putem să le oferim un tratament de valoare, îngrijire şi sprijin”.
Ian Beaumont de la Bowel Cancer UK a declarat: „Chiar dacă tratamentul împotriva cancerului poate fi foarte scump, nu este corect să punem costurile înaintea vieţii pacienţilor, mai ales atunci când tratamentele moderne pot să le ofere un timp preţios alături de cei pe care-i iubesc şi pot să crească durata şi calitatea vieţii„.
Luna trecută, un tratament pe bază de pastile numite Abiraterone împotriva cancerului la prostată a devenit disponibil în Marea Britanie pentru suma de 35000 de lire pentru fiecare pacient.
Deşi tratamentele din fazele terminale prelungesc viaţa, în medie, cu doar câteva săptămâni, există şi pacienţi care şi-au prelungit viaţa cu cinci ani. De asemenea, tratamentul cu Avastin împotriva cancerului de colon şi a altor tumori prelungesc viaţa, în medie, cu 6 săptămâni. Însă există pacienţi care trăiesc după cinci ani de tratament, iar tumorile nu au reapărut.
Săptămâna trecută, specialistul Karol Sikora a declarat că, în viitor, cele mai bune tratamente împotriva cancerului vor fi accesibile doar celor bogaţi, deoarece costurile vor deveni mult prea mari pentru a putea fi suportate de către Serviciul de Sănătate.
Conform romedic.ro, circa 12 milioane de oameni sunt diagnosticate cu cancer în fiecare an, iar cifra va ajunge la 27 de milioane până în 2030. De asemenea, costul noilor cazuri de cancer este estimat la circa 286 de miliarde de dolari pe an.
Conform unui raport care se bazează pe date ale Economist Intelligence Unit, comandat de publicaţia Lancet Oncology, o jumătate din această sumă reprezintă costurile medicale, iar aproape un sfert reprezintă pierderile de productivitate generate de boală.
Raportul a fost coordonat de Richard Sullivan de la Centrul de Oncologie King’s Health Partner din Londra şi a concluzionat că factorii de decizie politică trebuie să coopereze cu medicii, cu asociaţiile de pacienţi şi cu industria sănătăţii pentru a găsi o modalitate de limitare a creşterii costurilor tratamentelor pentru bolnavii de cancer.
