Studiul privind calitatea iaurturilor cu adaosuri face parte din Campania Națională de Informare și Educare: „Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră“. Asociația Pro Consumatori
Prin această campanie, Asociaţia Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr și grăsimi și a unor aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor. Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 61 tipuri de iaurt cu adaosuri din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), cu gra-majul cuprins între 100 g și 320 g, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestui tip de produs și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor.
Iaurtul face parte din categoria numeroasă a „lactatelor acide“ sau „lactatelor fermentate“, adică produse lactate cu gust acru, cum este numit în Merceologie (știința mărfurilor) grupul produselor rezultate din lapte ca urmare a acțiunii în timp a unor microorganisme specifice (bacterii de fermentație). Denumirea de iaurt vine din limba turcă, unde se pronunță cam la fel, dar se scrie yoğurt; pronunția termenului este aproximativ asemănătoare peste tot unde este cunoscut și se consumă iaurt.
Iaurtul, bunăoară, este considerat, în multe țări, ca fiind o creație bulgărească, motiv de nemulțumire pentru turci, care găsesc că poporul lor consumă iaurt de mai multe mii de ani decât alții. Trebuie precizat că extinderea atât de largă a termenului yogurt (cum îl scriu englezii) nu se datorește poporului turc, ci comerțului internațional care consideră facilă utilizarea unor termeni pe care să-i cunoască tot mai mulți consumatori. Tot astfel, considerarea iaurtului ca produs de origine bulgară este rezultatul acțiunii unui cercetător de etnie bulgară care a dat denumirea de „bulgaricus“ unei subspecii din bacteriile care fermentează laptele transformându-l în iaurt. Denumirea subspeciei Lactobacillus bulgaricus a fost acordată de comunitatea științifică internațională în onoarea medicului și biologului bulgar Stamen Grigorov, cel care, la vârsta de 27 de ani (în anul 1905), aflat la studii în Elveția, a cercetat și a lămurit prezența bacteriei care asigura producerea iaurtului bulgăresc, care, așa cum a demonstrat în studiile sale ulterioare, era de ajutor în numeroase boli și afecțiuni, de la tuberculoză (pentru care a creat și un vaccin) până la afecțiuni ale stomacului, intestinelor, sistemului genital, ORL și altele. Tot el a mai concluzionat că iaurtul „bulgăresc“ poate fi produs doar în Bulgaria și regiunile vecine din Peninsula balcanică, în alte zone bacteria cunoscând dege-nerare rapidă, pierderea calităților și extincția.
Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC, coordonată de către conf. univ. dr. Costel Stanciu. La realizarea acestui studiu s-au avut în vedere următoarele obiective:
1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.
2. Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs, care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.
Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere
Fabricarea iaurtului comercial a transformat schema preparării iaurtului tradițional într-o tehnologie în care s-au adăugat multe și neștiute noutăți și secrete, atât în ce privește materiile prime și ingredientele, dar și în ceea ce privește modul de fabricare. Iaurtul industrial este un produs care, înainte de toate, trebuie să fie sigur şi să nu dea prilej reclamațiilor de la consumatori în termenul său de consum. Imediat după acest criteriu operează criteriul economic: iaurtul trebuie să fie fabricat cu costuri care să asi-gure profitul maxim, alegându-se varianta de fabricare cea mai profitabilă. Asigurarea unei oferte atrăgătoare, mereu nouă, constituie următorul criteriu de care ține seama un producător. Față de numai aceste câteva priorități se înțelege că iaurtul industrial se realizează din lapte tratat termic (pasteurizare la minimum 80 grade Celsius, temperatură la care temuta bacterie Escherichia coli este distrusă, dar care distruge și componente valoroase din laptele crud), conține conservanți, se realizează din materii prime care nu pot fi mereu cele mai proaspete și este sistematic supus înnoirilor de rețetă, cel puțin în cazul sortimentului pentru copii.
În afară de iaurt, în acest tip de produs s-au mai identificat: zahăr, sirop de glucoză-fructoză, glucoză, sirop de zahăr caramel, malţ din orz, sirop de zahăr invertit, amidon modificat, amidon din porumb ceros, acid citric, citrat de sodiu, azot, gumă guar, gumă arabică, gumă carruba, aspartam, acesulfam K, carmin, complexe de cupru ale clorofilelor şi clorofilinelor, caragenan, concentrat de morcovi negri, extract de ardei, suc concentrat de sfeclă roşie, suc de vişine, suc de banane, suc de piersici, concentrat de struguri, suc de lămâie, suc de caise, suc de pepene roşu, suc de kiwi, piure de afine, piure de banane, piure de căpşuni, piure de caise, piure de piersici, gem de căpşuni, sirop de struguri, extract de urzică, extract de spanac, zer, lapte praf degresat, culturi de iaurt, dextroză, şofrănel, gelatină alimentară, apă, proteine din lapte, pastă de alune, sare alimentară, pudră de cacao, pectine, unt de cacao, porumb, faină de orez, făină din seminţe de caruba, griș de porumb, praf de vanilie, miere de albine, bucăţi de ciocolată, curcuma, caramel, betacaroten, culturi lactice selecţionate, lapte praf degresat, fermenţi lactici selecţionaţi, fermenţi de iaurt, smântână, fructe de pădure (mure, afine, zmeură, merişor), antocianine.
Nici unul dintre produsele analizate nu respectă rețeta tradițională a iaurtului cu adaosuri (iaurt, bucăţi de fructe/miere de albine/alte ingrediente naturale).
Cantitatea de zahăruri per unitatea de vânzare variază între 7 grame şi 55,2 grame, adică între o linguriţă şi jumătate de zahăr şi 11 linguriţe de zahăr.
La 61% din iaurturile analizate s-au folosit arome sintetice.
La 29% din iaurturile analizate s-a folosit amidon.
La 28% din iaurturile analizate s-a folosit un preparat de fructe, care este de fapt un amestec de sucuri de fructe şi legume (morcov negru, sfeclă roşie).
La 24% din iaurturile analizate s-a folosit concentrat de morcov negru.
La 17% din iaurturile analizate s-a folosit sfeclă roşie.
Identificarea aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs, care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung
În cele 61 de iaurturi cu adaosuri s-au identificat 18 aditivi alimentari: arome sintetice, aspartam, acesulfam K, caragenan, acid ci-tric, citrat de sodiu, citrat de calciu, caramel, carmin, esteri lactici ai mono și digliceridelor cu acizi grași, complexe de cupru ale clorofilelor și clorofilinelor, azot, gumă lacust, gumă guar, gumă arabică, gumă de carruba, gumă acacia și antocianine.
Arome sintetice – termenul se referă la combinații de substanțe chimice sau substanțe chimice care sunt adăugate produselor alimentare, pentru a le da sau modifica mirosul și/sau gustul.
E120 – carmin/acidul carminic, un colorant roşu strălucitor care se obţine dintr-o specie de insecte numită coșenila.
E150a – caramel simplu, cel mai utilizat colorant artificial. Poate provoca hiperactivitate şi pro-bleme gastrointestinale. Consumul lui nu este recomandat copiilor hiperactivi.
E330 – acidul citric, agent de reglare a acidității. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smalţului dentar, acesta favorizând apariţia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat în alimentaţia copiilor şi nu trebuie consumate alimente ce conţin acid citric de către cei care au afecţiuni cardiovasculare sau renale, afecţiuni ale aparatului digestiv şi diaree.
E331 – citraţii de sodiu (săruri de sodiu ale acidului citric) sunt folosiţi şi ca agenţi de reglare a acidităţii produselor alimentare, ca antioxidanţi, conservanţi sau arome, produce efecte secundare ca greaţă, vomă, crampe abdominale şi musculare, reacţii alergice, amorţirea extremităţilor, oboseală, ritm cardiac anormal, crize, ameţeală, respiraţie greoaie etc.
E412 – gumă de guar, agent de îngroșare. Poate provoca alergii.
E407 – caragenan, agent de îngroșare. Unele studii au arătat că poate avea un efect toxic, putând provoca ulcer și cancer. Este interzis în UE în laptele praf de început pentru copii, ca o măsură de precauție.
E410 – gumă de carruba, agent de îngroșare. Poate provoca scăderea eficienței anumitor substanțe (en-zime) care ajută digestia.
E414 – gumă de acacia (arabică), emulgator. Poate provoca alergii și se comportă ca o substanță de ba-last. Nu se recomandă consumul frecvent.
E471 – mono și digliceride ale acizilor grași – Aditivii E471 conțin amestecuri de mono-di-esteri de glicerină ai acizilor grași prezenți în uleiuri și grăsimi alimentare. Mai pot conține și mici cantități de acizi grași liberi și glicerină. Aditivul este un emulgator, deci rolul său principal este de a forma și de a stabiliza emulsiile prin scăderea tensiunii superficiale dintre cele două faze lichide nemiscibile.
Aspartamul (E951) este un îndulcitor artificial care are o putere de îndulcire de 180 de ori mai mare decât zahărul, fiind lipsit de calorii și asupra căruia există suspiciuni privind declanșarea următoarelor afecțiuni medicale: alergii, migrene, spasme musculare, boli cardiovasculare.
Acesulfam de potasiu (E950) este un îndulcitor sintetic care are o putere de îndulcire de 200 de ori mai mare decât zahărul, lipsit de calorii și asupra căruia exista suspiciuni privind declanșarea unor afecțiuni identice cu ale aspartamului.
Îndulcitorii sintetici pot declanșa o serie de afecțiuni medicale, cum ar fi: boala Alzheimer, boala Parkinson, boala Basedow-Graves, epilepsie, scleroză multiplă, diabet și depresie.
Efectele zahărului în alimentația copiilor
Dereglarea metabolismului calciului: copiii se îmbolnăvesc din această cauză și au dinții stricați de timpuriu.
Studiile arată că zahărul adăugat în timpul preparării produselor destinate copiilor (monozaharidele și dizaharidele), reprezintă cauza numărul unu în apariția cariilor.
Obezitatea este cea mai răs-pân-dită afecțiune provocată de consumul excesiv de zahăr. Deși zahărul nu este bogat în calorii, consumat în exces, poate afecta sistemul hormonal, ducând la creșterea apetitului, mărirea țesutului adipos și apariția celulitei.
Diabetul. Consumul de zahăr și de produse zaharoase este cel mai mare inamic al pancreasului care cu timpul, epuizat de efortul de a metaboliza cantități mari de zaharoză, începe să nu mai funcționeze la parametrii normali. Așa apare diabetul. Acesta generează complicații grave în organism.
„Zahăr ascuns“
Un lucru deosebit de grav este ada-osul de „zahăr ascuns“ care poate fi găsit în diverse sortimente de produse alimentare și cel mai grav, și în alimentele destinate copiilor. Foarte important este să citiți etichetele produselor, pentru a studia conținutul lor de zahăr. Deși pe etichetele unor produse, sucuri sau cereale scrie natural acest lucru nu este adevărat de cele mai multe ori. Ingrediente precum fructoză din sirop de porumb, folosită ca îndulcitori, fac din produsele „naturale“ adevărate bombe în alimentația copiilor. Alte ingrediente în care este „ascuns“ zahărul sunt: fructoza, siropul de malț, extractul de malț, siropul de porumb, melasa, zahărul brun, zaharoza, malțul de orez, agava. Toate acestea reprezintă îndulcitori artificiali adăugați în produsele destinate copiilor ce dăunează sănătății lor.
Afecțiunile cauzate de consumul excesiv de zahăr sunt următoarele: osteoporoza și pro-bleme legate de asimilarea calciu-l-ui, scăderea imunității, cancer, în special cel de colon, gastrită, colită de fermentație, tulburările de ciclu menstrual la femei, alergiile, scleroza, reumatismul, anemia, cardiopatiile, astenia, sinu-zita, rinita.
La copii, consumul frecvent de dulciuri influențează procesele de creștere, ducând la apariția rahitismului și a fragilității osoase, declanșând pubertatea prematura, generând probleme de comportament (scăderea voinței, predispunere la violenţă, scăderea capacității de concentrare etc.).
„Iaurturile cu adaosuri au un con-ţi-nut ridicat de zahăr per unitatea de vânzare/bucată, care ajunge până la 11 linguriţe de zahăr. Acestea sunt de fapt amestecuri din iaurt, sucuri de fructe şi legume în proporţii neclare, amidon modificat, făinuri de orez/soia şi aditivi alimentari. Denumirile sub care sunt vândute sunt înşelătoare, induc impresia unor amestecuri formate din iaurt şi bucăţi de fructe. Având în vedere atât cantitatea mare de zahăr conţinută, cât şi compoziţia nespecifică, în-căr-cată din punct de vedere chimic, nu recomandăm ca acest tip de produs să facă parte din alimentaţia copiilor. Consumul excesiv de zahăr și grăsimi dăunează grav sănătății. Este mesajul pe care îl auzim de câțiva ani, însă foarte puțini dintre noi îl înțeleg, deoarece nu au cunoștințe elementare de nutriție. Din păcate, nici societatea românească nu oferă suficiente campanii de informare și educare bazate pe informații clare și pe înțelesul consumatorului obișnuit“, conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.
„Una dintre temele cele mai dezbătute în mediile de comunicare și de consumatori este legată de iaurturile cu adaosuri. Tradiția consumului de iaurt ne arată că în lume s-a folosit din străvechime practica adăugării în iaurt a unor ingrediente. Mai aproape de timpurile noastre, în anul 1933 se patenta la Praga iaurtul cu gem de fructe. Nimic nu ar crea îngrijorare dacă situația consumatorului contemporan ar fi cea a consumatorului din trecut, adică dacă ar face singur adaosurile, iar amestecul ar fi consumat tot atunci; această practică este și acum recomandată cu entuziasm consumatorilor de iaurt, pentru a spori plăcerea consumului acestui valoros aliment, și îndeosebi ma-melor, care își pot convinge mai ușor copiii să mănânce iaurt. Adăugarea de fructe proaspete, curate, sănătoase în iaurt sănătos asigură nu numai un spor de valoare alimentară, dar induce și o stare de satisfacție senzorială deosebită.“ prof. univ. dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.
