De la descoperirea telepsihiatriei cu decenii în urmă, video-conferinţele au devenit o metodă din ce în ce mai populară pentru a ajunge la pacienţii din spitale şi penitenciare sau la vârstnicii din centrele de îngrijire din mediul rural. Prin intermediul noilor media, tratamentul psihiatric online a devenit în prezent accesibil pentru mult mai mulţi pacienţi care evită tratamentul la cabinetele psihiatrice din varii motive de la ruşine la comoditate.
Site-urile de terapie din străinătate au din ce în ce mai mulţi membri. De exemplu, site-ul Breakthrough.com a reuşit să strângă 900 de psihiatri, psihologi, consilieri şi traineri, în doar doi ani, relatează New York Times.
„În trei ani, această practică va înregistra o explozie. Toţi medicii vor oferi consulaţii audiovizuale online. Va exista probabil un grup de practicieni adevăraţi care vor crede că a fi într-o cameră cu un client crează o legătură specială care nu poate fi reprodusă în mediul online, dar o mulţime de psihiatri, în special medicii tineri, îşi vor da seama că nu există nicio bază pentru această gândire. În continuare, medicii vor trebui să respecte standardele profesionale”, explică psihologul Eric A. Harris.
„Nu ai nevoie de loc de parcare!”, este sloganul prin care un terapeut american promovează psihiatria online. Telepsihiatria are multe beneficii. Unii terapeuţi taxează mai puţin pentru sesiunile online de tratament din moment ce, ei pot rămâne, de asemenea, la domiciliu, economisind banii de benzină şi chiria pentru un birou. Viscolul, picioarele rupte şi călătorii de afaceri nu mai pot fi folosite ca pretexte pentru a anula programările.
Melissa Weinblatt, o profesoară de 30 de ani din Oregon, mergea regulat la un cabinet de psihologie şi urma un tratament convenţional, dar când medicul ei s-a mutat din oraş, ea a fost nevoită să apeleze la telepsihiatrie. Deşi la început a fost puţin sceptică privind eficienţa telepsihiatriei, profesoara mărturiseşte că acum este încântată de aceste sesiuni de terapie.
„Acum pot face o sesiune de terapie prin Skype la cafeaua de dimineaţă sau înainte de o ieşire în oraş cu fetele. Pot să iau o pauză de la cumpărături pentru o sesiune. Mi-am luat cu mine medicul meu prin trei state în această vară!”, povesteşte Weinblatt.
Telepsihiatria are şi dezavantaje. Tratamentul online elimină un element de bază în practica terapeutică: contactul vizual. Pacientul şi terapeutul îşi pot vedea feţele pe ecranul calculatorului, dar de multe ori camera nu este bine poziţionată aşa că pacientul poate avea impresia că psihologul nu îl priveşte în ochi şi nu este atent la el. În plus, dacă nu există o conexiune la internet bună, imaginea se vede cu întreruperi.
„În timpul terapiei, discuţiile sunt foarte semnificative, dar şi pauzele sunt foarte importante, iar Skype-ul nu este suficient de rapid ca o conversaţie în timp real”, este de părere doctorul Heath Canfield, un psihiatru din Colorado Springs.
Terapia online implică şi alte dezavantaje şi riscuri, precum anonimitatea. Mulţi oameni evită tratamentul psihologic din motive de confidenţialitate sau ruşine, aşa că unii terapeuţi online nu îi obligă pe pacienţi să îşi dezvăluie identitatea. Aşadar în cazul în care unul dintre pacienţi are o cădere psihologică, terapeutul nu poate trimite o ambulanţă la un pacient anonim.
„Terapia online este mai complexă decât ne imaginăm. Un site de terapie poate spune «Nu voi trata pacienţii cu tendinţe suicidale», dar este treaba specialistului să analizeze bolnavii, nu să îi lase pe ei să îşi pună singuri un diagnostic”, explică Marlene M. Maheu, fondator al Institutului de Sănătate TeleMental.
Psihologii spun că anumite afecţiuni precum agorafobia, anxietatea, depresia şi tulburarea obsesiv-compulsivă pot fi trate online. Unii doctori sugerează că şi dependenţa de internet sau alte comportamente adictive ar putea fi tratate prin videoconferinţe.
Alţii nu sunt de acord. „Dacă tratez un alcoolic, nu îi pot mirosi răsuflarea prin Skype”, spune un medic.
Mai multe studii au demonstrat că satisfacţia pacientului faţă de interacţiunile faţă-în-faţă şi terapia on-line (adesea precedată de contactul în viaţa reală cu psihologuul ) a fost statistic similară.
