Oamenii de ştiinţă speră să folosească pisicile modificate genetic pentru a studia virusul HIV.
Cercetătorul american Eric Poeschla a creat trei pisici fosforescente folosind un virus pentru a transporta gena numită proteina verde fosforescentă (GFP) în sistemul genetic al acestora, relatează The Guardian.
Gena GFP îşi are originea în moluştele „Aequorea victoria” şi duce la fabricarea unor proteine care devin fluorescente atunci când sunt expuse la o lumină de o anumită frecvenţă. Poeschla, care lucrează la Clinica Mayo în Rochester, Minnesota, a publicat rezultatele cercetărilor sale în revista „nature Methods”.
Gena GFP este utilizată de către cercetători pentru a monitoriza activităţile genelor individuale sau ale celulelor în organismele multor animale. Dezvoltarea şi perfecţionarea tehnici GFP a dus la câştigarea Premiului Nobel pentru Chimie în 2008.
Metoda modificărilor genetice este mult mai simplă şi mai eficientă decât metoda tradiţională a clonării şi necesită mult mai puţine animale.
„Pisicile sunt vulnerabile în faţa virusului imunodeficienţei felinelor (FIV), un virus înrudit cu HIV, care cauzează SIDA”, au declarat profesorii Helen Sang şi Bruce Whitelaw de la Institutul Roslin de la Universitatea din Edinburgh, unde cercetătorii au clonat oaia Dolly în 1996.
„Aplicarea noii tehnologii sugerează utilizarea pisicilor modificate genetic pentru studierea virusului HIV, oferind informaţii foarte valoroase”, au delcarat ei. „Însă utilizarea pisicilor este una limitată şi nu se justifică decât în momentul în care nu se pot folosi şoareci sau şobolani de laborator.”
Dr Robin Lovell-Badge de la Consiliul Cercetărilor Medicale din Marea Britanie a declarat: „Pisicile sunt unele dintre puţinele animale care pot contacta asemenea viruşi şi sunt vulnerabile în faţa unei pandemii, dezvoltând simptome la fel de devastatoare ca cele ale oamenilor. Este foarte important pentru sănătatea oamenilor să cercetăm modul în care putem dezvolta rezistenţa pisicilor.”
Prima pisică modificată genetic se numeşte „Mr. Green Genes” (Dl. Gene Verzi). Cercetătorii au vrut să descopere modul în care o anumită genă ar putea fi introdusă într-un mod inofensiv în sistemul genetic al unui animal pentru a crea ceea ce se numeşte o pisică „transgenică”. Aceştia constituie primii paşi ai unui proces care ar putea duce la dezvoltarea unor modalităţi de combatere a unor boli cu ajutorul terapiei genetice.
Directorul Centrului de Cercetare Audubon din New Orleans, Betsy Dresser, a declarat că genele inserate în organismul pisicii nu au efecte negative asupra sănătăţii sale.
Medicul veterinar şi cercetătorul ştiinţific Martha Gomez a declarat că „pisicile sunt ideale pentru acest tip de cercetări, deoarece construcţia lor genetică este similară cu cea a oamenilor”.
Animalele fosforescente au intrat în atenţia media în momentul în care trei cercetători care au descoperit proteina verde fosforescentă au câştigat Premiul Nobel pentru Chimie în anul 2008. Osamu Shimonura, Martin Chalfie şi Roger Tsien şi-au desfăşurat activitatea de cercetare în cadrul unor instituţii americane. Shimomura este primul care a reuşit să izoleze acest tip de proteină, Martin Chalfie a explicat, în urma unor studii foarte complexe, valoarea proteinei pentru diverse fenomene biologice, iar Roger Tsien a oferit lămuriri privind fluorescenţa acestei proteine.
GFP a fost observată pentru prima dată în 1962. Din acel moment, proteina a fost folosită cu precădere în cadrul cercetărilor din domeniul bioştiinţei. Cu ajutorul ei, oamenii de ştiinţă au reuşit să urmărească modul de dezvoltare al celulelor în creier sau răspândirea celulelor canceroase, iar acum intenţionează s-o utilizeze în cadrul cercetărilor privind virusul HIV.
