Juriştii slab pregătiţi şi deciziile pripite ale Ministerului Sănătăţii şi ale unor şefi de spitale conduc la un paradox: şi când sunt suspendaţi de Colegiul Medicilor, medicii îşi recâştigă posturile în instanţă.
Pacientul nu a primit tratament adecvat situaţiei patologice în care se afla şi nu a fost supravegheat corespunzător pe toată perioada spitalizării. (…) Momentul amputaţiei a fost tardiv, ca şi decizia de transfer a pacientului către un spital superior”, menţionează raportul comisiei de control a Ministerului Sănătăţii care a anchetat, în vara anului trecut, moartea unui băieţel care venise la spital cu o simplă fractură. În mai 2010, Cristian Grigore, în vârstă de 9 ani, a ajuns la Spitalul Judeţean Slatina, cu mâna dreaptă ruptă. Trei zile mai târziu, este externat. La numai câteva ore, părinţii îl duc din nou la spital, în stare gravă. I se amputează braţul, dar starea i se înrăutăţeşte. Moare în elicopterul care-l transfera la Bucureşti.
O anchetă a Ministerului Sănătăţii îi găseşte pe medicii Mircea Tuşciuc, chirurg, şi Paul Iancu, ortoped, vinovaţi de decesul băiatului. Cei doi sunt demişi, împreună cu managerii spitalului.
Şase luni mai târziu, Tribunalul Olt decide că medicul Mircea Tuşciuc are dreptul să revină la spital, pentru că a fost demis în timp ce se afla în concediu medical. Hotărârea nu este însă definitivă.
Managerul unităţii medicale, Nicu Vladu, spune că va ataca decizia: „Eu i-am desfăcut contractul de muncă pentru neîndeplinirea atribuţiilor din fişa postului, fără să fi primit de la el vreo înştiinţare că ar fi în concediu medical. El a fost în concediu de odihnă”. Dreptul muncii este însă de partea medicului, pentru că angajatul aflat în concediu de odihnă nu poate fi demis..
Destituiţi, dar iarăşi în spital
Un astfel de caz, în care un medic găsit în culpă medicală câştigă apoi în instanţă, nu este singular în România, potrivit preşedintelui Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae.
„Sunt mulţi medici care au fost repuşi de instanţă în funcţie, pentru că organele noastre administrative, mai ales conducerile spitalelor care sunt de regulă puse pe criterii politice, nu prea respectă dreptul muncii. Cred că sunt pe propria moşie şi dispun cum vor”, spune acesta, care dă un alt exemplu, tot de la Slatina, în care trei medici au fost repuşi în funcţie de instanţă, după ce fuseseră destituiţi în urma unei anchete a ministerului. Se întâmpla în iarna anului 2009, când un bărbat a murit după ce a fost plimbat ore întregi de la o secţie a spitalului la alta.
Şi atunci, spune Astărăstoae, conducerea spitalului şi Ministerul Sănătăţii au acţionat pompieristic, fapt ce mai mult a dăunat decât să ajute. „ Ministerul a făcut acea anchetă în miez de noapte, atât de lăudată de presă. Apoi, toţi medicii au fost reangajaţi, prin decizii ale instanţelor”.
Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii resping acuzaţiile şi spun că nu se poate împotrivi instanţei: „Noi nu avem atribuţii să judecăm activitatea profesională a unui medic. Doar dacă se află în funcţie de conducere. Dacă, juridic, medicul de la Slatina a fost repus în funcţie, asta este o decizie pe care Ministerul Sănătăţii nu o poate contesta”, ne-au transmis reprezentanţii Biroului de Presă.
„Juriştii din spitale sunt jalnici”
Preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, Vasile Barbu, ştie mai multe cazuri în care medici găsiţi vinovaţi au fost apoi repuşi în funcţie, deşi greşelile au dus, în unele situaţii, la decesul bolnavului. Vina, spune oficialul, ar purta-o slaba pregătire a juriştilor din spitale şi graba cu care conducerea unităţilor sanitare abordează cazurile. „Ministerul şi Direcţiile de Sănătate greşesc frecvent şi medicii câştigă pe chestiuni ce ţin de procedură. Juriştii din spitale sunt jalnici şi pierd în faţa avocaţilor de top angajaţi de medici”, spune Barbu.
Numărul medicilor repuşi în funcţie de instanţe nu este foarte ridicat pentru că foarte puţini medici ajung să fie sancţionaţi, comparativ cu numărul real al celor care greşesc, mai explică acesta. „Accesul pacientului la justiţie în cazul malpraxisului este foarte dificil, uneori chiar imposibil. Trebuie să facă plângere la conducerea spitalului, la Colegiul Medicilor, să aştepte decizia acestora, să-şi plătească singur expertizele medicale, care pot ajunge şi la câteva zeci de mii de lei”, spune Barbu. Apoi, dacă se ajunge în instanţă, pacientul nu are întotdeauna legea de partea lui. „Legea, la capitolul malpraxisului, e gândită în favoarea medicilor. Şi nu este de mirare, având în vedere că în comisiile de sănătate se regăsesc, ce altceva, medici!”, spune reprezentantul pacienţilor.
