Prevenirea obezităţii trebuie să înceapă înaintea vieţii propriu-zise, chiar din timpul celor noua luni petrecute în uterul mamei. Cercetările arată că femeile care se îngraşă prea mult în timpul sarcinii au bebeluşi cu o greutate mai mare, iar aceşti copii sunt mai predispuşi să devină obezi de-a lungul vieţii.
Mai mult de jumătate dintre americani sunt supraponderali, motiv pentru care cercetătorii încearcă de ani buni să găsească posibile cauze ale creşterii excesive în greutate, scrie revista Time.
Până acum, cercetătorii nu au reuşit să excludă rolul genelor în cazul îngrăşării. Presupunerea cercetătorilor era că dacă mamele cu o greutate mai mare nasc copii mai graşi, este posibil ca genele femeii să îi provoace creşterea excesivă în greutate din timpul sarcinii şi că acele gene, transmise copilului, contribuie la obezitatea acestuia.
Un nou studiu elimină însă această posibilitate. Oamenii de ştiinţă din Boston au analizat un eşantion reprezentativ de femei care au născut de cel puţin două ori între 1989 şi 2003, pentru a putea compara sarcinile aceleiaşi participante. Pe baza acestor date, cercetătorii au concluzionat că kilogramele câştigate de mamă în timpul sarcinii duc la o greutate mai mare a nou născutului, dar că acest lucru nu depinde însă de factori genetici.
„Noutatea acestui studiu este abordarea familială, care reduce influenţa factorilor genetici. Când comparăm copiii aceleiaşi femei, ne dăm seama că greutatea la naştere nu se datorează genelor, ci are legătură doar cu creşterea în greutate”, a spus Matthew Gillman, director al unui program de prevenire a obezităţii din cadrul Facultăţii de Medicină de la Harvard.
Autorii studiului, publicat în revista de sănătate Lancet, au analizat înregistrările de natalitate ale 513.501 de femei şi ale celor 1.164.750 de copii ai lor, din oraşele americane New Jersey şi Michigan. Cercetătorii nu au luat în considerare mamele cu diabet gestaţional şi nici copiii născuţi înainte de 37 de săptămâni sau după 41. În plus, au exclus şi bebeluşii cu greutăţi foarte mici sau foarte mari la naştere.
Rezultatele au arătat că mamele care s-au îngrăşat cu mai mult de 24 de kilograme în timpul sarcinii au fost de două ori mai predispuse să nască un copil cu greutate mare- peste patru kilograme- faţă de femeile care au pus între opt şi zece kilograme.
„Este important de ştiut că o greutate mare la naştere creşte riscul obezităţii în timpul vieţii. Momentul ideal pentru a începe eforturile de prevenire a obezităţii începe de fapt înainte de naştere”, a spus David Ludwig, liderul studiului, de la Spitalul pediatric din Boston.
În mod tradiţional, programele de sănătate publică s-au concentrat pe faptul că femeile trebuie să ia suficient în greutate în timpul sarcinii, pentru a micşora riscul de a da naştere bebeluşilor prea slabi, lucru care i-ar predispune la multe probleme de sănătate, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
Acum însă, având în vedere că mai mult de jumătate din populaţia SUA este supraponderală sau obeză, focusul s-a schimbat radical şi se încearcă prevenirea creşterii prea mari în greutate în timpul sarcinii. „Mulţi obstetricieni nu le spun viitoarelor mame cât de mult ar trebui să ia în greutate şi prietenele lor le zic că este în regulă să mănânce o îngheţată în plus, pentru că mănâncă pentru doi. Acest lucru nu este adevărat”, a spus Emily Oken, expert în obezitate la Facultatea de Medicină de la Harvard.
Cât trebuie să iei în greutate în timpul sarcinii
Ultimul ghid publicat de Institutul de Medicină din SUA recomandă ca femeile să se îngraşe între 11 şi 16 kilograme în timpul sarcinii. Cele supraponderale ar trebui însă să ia mai puţin în greutate- între şapte şi 11 kilograme, iar femeile obeze, care reprezintă 27% dintre femeile însărcinate, ar trebui să îşi limiteze kilogramele luate în timpul sarcinii între cinci şi nouă.
Nu toţi experţii sunt de accord cu rezultate acestei cercetări. Una dintre nemulţumiri este că studiul a analizat doar greutatea la naştere, care este, în cel mai bun caz, doar un indicator al unei potenţiale obezităţi. Un copil gras poate avea o greutate mare la naştere pentru simplul fapt că are şi o lungime mare. În plus, greutatea la naştere nu ţine cont de compoziţia organismului, adică dacă un copil are mai multă masă musculară sau mai multă grăsime.
Deşi studiile recente au început să ia în considerare şi acest aspect când vine vorba de factorii de risc pentru obezitate, cercetările sunt complicate pentru că există o varietate de metode de a determina compoziţia corpului, nici una dintre ele perfectă. Măsurătorule, cum ar fi cea bazată pe pliurile pielii, sunt de cele mai multe ori inexacte. Alte metode care implică scanarea expun copiii la radiaţii, iar rezonanţa magnetică nu funcţionează în cazul bebeluşilor, pentru că nu îi poţi ţine nemişcaţi timp de câteva minute.
Studiul din Boston nu a monitorizat copiii după naştere, pentru a se putea observa dacă într-adevăr o greutate mare a nou-născutului s-a transformat în obezitate. În plus, nu a fost luată în considerare greutatea femeilor înainte de a rămâne însărcinată, ci doar creşterea în greutate din timpul sarcinii.
„Ludwig face o conexiune puternică între creşterea excesivă în greutate în timpul sarcinii şi obezitatea din copilărie, dar nu există dovezi ştiinţifice. Nu poţi face pur şi simplu această presupunere”, a spus Anna Maria Sieg-Riz, profesor de epidemiologie şi nutriţie la Universitatea din Carolina de Nord. „Ceea ce spune acest studiu este că o creştere mare în greutate a mamei în timpul sarcinii duce la naşterea unui copil cu o greutate mare. Aici ar trebui să se oprească concluziile acestei cercetări”.
Nu înseamnă însă că o greutate mare a nou-născutului nu implică riscuri, ba chiar din contră. Acest lucru poate face travaliul şi naşterea mai dificile sau este posibil să fie necesară chiar o operaţie de cezariană. O greutate mare a bebeluşului la naştere este asociată şi cu alte probleme de sănătate în timpul vieţii, inclusiv un risc crescut de cancer.
