Media orelor lucrate continuu de medicii care fac gărzi depăşeşte 30 de ore, înregistrându-se şi cazuri în care medicii lucrează fără pauză timp de 36 de ore şi chiar 48 de ore, informează Federaţia Solidaritatea Sanitară, care a precizat faptul că deficitul de personal medical este mult mai mare decât se crede, transmite Mediafax.
Federaţia Solidaritatea Sanitară a realizat, în perioada 15 mai – 9 iunie, un studiu la care au participat 500 de medici din toată ţara şi din toate specialităţile, 320 dintre ei declarând că fac gărzi, concluzia fiind că medicii din România sunt „obligaţi” la muncă forţată.
Rezultatele studiului au arătat că media numărului de ore pe care este obligat să le lucreze un medic care face gărzi într-o lună este de 227 de ore, cu mult peste timpul normal de muncă (147 ore în medie, în cazul medicilor), existând şi medici obligaţi să lucreze un număr de ore ce depăşeşte echivalentul a două contracte, în cadrul aceluiaşi contract individual de muncă.
„Numărul mediu de ore de lucru pe săptămână petnru medicii care fac gărzi este de 58, în condiţiile în care durata maximă legală a timpului de muncă săptămânal, aferent unui contract individual de muncă, este de 48 de ore. Există, de asemenea, asistenţi medicali care au lucrat şi peste 1.000 de ore suplimentare, neplătite şi nerecuperate, de-a lungul unui an de zile. Media orelor lucrate continuu, fără pauză, de medicii care fac gărzi depăşeşte 30 de ore, înregistrându-se şi cazuri în care medicii lucrează continuu timp de 36 de ore şi chiar 48 de ore. Pentru 46 la sută dintre respondenţi garda are un caracter obligatoriu. Gărzile afectează într-o măsură semnificativă medicii, principalele efecte constituindu-le stare de oboseală accentuată (55 la sută din subiecţi) şi creştere semnificativă a riscului de erori profesionale (circa 20 la sută dintre respondenţi)”, se arată în studiul citat.
Studiul a analizat şi cadrul juridic care a condus la astfel de situaţii. „Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 870/2004, care reglementează gărzile în sectorul sanitar, constituie o încălcare gravă, cu intenţie, a prevederilor naţionale şi europene în domeniu, scopul fiind cel de-a ocoli exact prevederile privind timpul de lucru maxim legal. Având în vedere prevederile acestui ordin şi faptul că medicilor nu le este cerut acordul pentru desfăşurarea orelor/gărzilor suplimentare, combinat cu realităţile constatate, este clar că foarte mulţi medici sunt de fapt în situaţia de muncă forţată, de multe ori refuzul de-a face gărzi riscând să-i coste locul de muncă”, se mai arată în studiul citat.
Sindicaliştii arată că modul în care este reglementat în România timpul de lucru al medicilor şi situaţiile concrete din unităţile sanitare afectează această categorie de lucrători prin durata mare a timpului lunar de lucru, prin episoadele de lucru continuu timp de 30 de ore şi peste, din cauza privării de unele din drepturile esenţiale aferente contractelor individuale de muncă.
În opinia lor, una din situaţiile cele mai dificile o au medicii care efectuează doar gărzi, neavând un loc de muncă de bază, aceştia fiind privaţi de o serie de drepturi, precum dreptul la vechime în
specialitate şi dreptul la concediul de odihnă.
„Dacă luăm în considerare timpul lucrat efectiv de medici raportat la limitele legale ale timpului de lucru vom constata că deficitul de medici şi asistenţi medicali este mult mai mare decât se crede, el fiind la ora actuală acoperit prin intermediul orelor suplimentare prestate de cei rămaşi şi a preluării sarcinilor celor plecaţi. Este evident că acest efort atrage după sine riscul de scădere a calităţii serviciilor medicale şi uzura accentuată a personalului, mai ales în condiţiile în care aceste eforturi nu sunt recompensate financiar. Analiza de ansamblu arată că sănătatea funcţionează în bună măsură pe seama şi în dauna salariaţilor din sistemul sanitar”, concluzionează reprezentanţii Federaţiei Solidaritatea Sanitară.
Federaţia Solidaritatea Sanitară a solicitat deja Ministerului Sănătăţii remedierea de urgenţă a problemelor relevate, acestea contribuind în mod semnificativ la înrăutăţirea situaţiei salariaţilor.
